Vizită la Conservatoire Citroen, muzeul mărcii care a dat României o uzină auto activă și azi

În Conservatoire Citroen – muzeul mărcii franceze Citroen, amplasat lângă Paris – sunt adăpostite circa 230 de mașini ale constructorului auto care a dat și României o uzină de autovehicule, cea din Craiova, activă și astăzi sub patronaj Ford. Pe langă cele 230 de mașini istorice, Conservatoire Citroen adăpostește și 40.000 de obiecte automobilia.

Pentru cei mai puțin familiarizați cu Citroen merită reținut faptul că fondatorul companiei, Andre Citroen, făcea parte dintr-o familie de afaceriști olandezi activi în industria diamantelor. Familia Citroen a emigrat din Olanda în Franța, iar Andre a fondat o companie care fabrica angrenaje și care se bucura de mare succes la vremea respectivă (în 1901). Pe atunci Andre Citroen avea 23 de ani (născut în 1878-decedat în 1935).

Prețuirea lui Andre Citroen este vizibilă și în Conservatoire Citroen, biroul original al fondatorului fiind expus imediat cum intri, pe dreapta.

Încă de la începuturi compania Citroen valoriza femeile, în sensul că respecta dreptul acestora la muncă și la viața privată. Pentru acele vremuri era remarcabil că o companie acordă drepturi egale bărbaților și femeilor, acestea din urmă fiind chiar protejate pentru a putea avea o viață de familie decentă. În muzeu poți identifica destul de ușor preocuparea continuă a Citroen pentru prețuirea vieții umane.

Să nu uităm de sloganurile „Creative Technologie” și „Inspired by You” (actual). În acest sens poți vedea în muzeu primele mașini cu frâne asistate – au fost lansate pentru prima dată de Citroen, în 1928.

De asemenea, tot în acea perioadă, Citroen oferea mașini la care scaunului pasagerului era poziționat mai în spate decât cel al șoferului, iar în scurt timp și-a căpătat titlul de „mașina doctorilor” pentru că pasagerul putea sta cu picioarele mai întinse. Nu chiar ca într-o ambulanță modernă, dar oricum interesant pentru anii ’20-’30.

Ca și în zilele noastre, inovația nu era neapărat sinonimă cu succesul comercial. Astfel că Citroen a intrat în faliment în 1934, fiind salvată de Michelin, care a cumpărat compania auto. La nici un an distanță Andre Citroen a pierdut complet controlul companiei și a murit, la vârsta de 57 de ani. Nu a apucat să vadă succesul uriaș de care s-a bucurat o mașină la care el ținea foarte mult: Citroen Traction Avant. Adică primul automobil de serie mare cu tracțiune față.

Pentru că Citroen Traction Avant n-a avut mare succes inițial, modelul foarte căutat al vremii, denumit Rosalie, a fost reintrodus in productie. Dupa această revenire a lui Rosalie și o nouă încercare cu Traction Avant, acesta din urmă a reușit să se impună pe piață într-un mod nesperat.

În anii ’30 Citroen a încercat să producă un fel de low cost al vremii, sub abrevierea TPV – Tres Petite Voiture (mașină foarte mică). Daca ți se pare că mașinile low cost de astăzi sunt greu de digerat, imaginează-ți că aceste TPV aveau un singur far și nu existau mânere la uși – trebuia să bagi mâna pe geam să deschizi ușa din interior. Erau niste vehicule făcute să fie cât mai ieftine cu putință, însă ele n-au ajuns niciodată în producția de masă.

Probabil cea mai accesibilă mașină de succes a Citroen a fost 2CV, model produs neîntrerupt timp de 43 de ani. În Conservatoire Citroen este expus și un 2CV galben care a apărut în seria James Bond.

După Al Doilea Război Mondial directivele statului francez prevedeau ca Citroen să facă mașini de clasă superioară, Peugeot să producă mașini de nivel mediu și Renault să fabrice mașini accesibile. O perioadă aceasta a fost direcția celor trei mărci franceze.

În acești ani de glorie tehnologică Citroen a produs modele precum SM, realizat în parteneriat cu Maserati. De fapt, la acea vreme, în anii ’70, Maserati era sub patronaj Citroen. Modelul Citroen SM putea prinde 240 km/h, iar drumurile nu aveau limită de viteză.

Suspensiile modelului acesta sunt hidraulice, iar directia este asistată variabil. Cu cât o conduci mai cu viteza. cu atât volanul se învârte mai greu. Cu cât viteza este mai redusă sau mașina pe loc, cu atât volanul se acționează mai ușor. Mai mult, dacă lași roțile virate, la oprirea pe loc a mașinii ele revin singure la poziția inițială.

În muzeu se găsește și limuzina Citroen DS 21 Presidentielle. După cum îî spune și numele, a fost mașină prezidențială. Era folosită de președinții Franței Charles de Gaule (1559-1969) și Georges Pompidou (1969-1974).

Cu o lungime de peste 6,5 metri, era mașina preferată a președintelui francez Pompidou cu care plimba șefii de stat americani, arătându-le astfel că și francezii pot construi mașini foarte mari.

În Conservatoire Citroen nu există referințe de niciun fel la marca defunctă Oltcit care are istoria atât de legată de Citroen. Nici măcar modelul Citroen Axel (frate cu Oltcit) nu este reprezentat în muzeu.

Probabil că trece la capitolul „experimente nereușite” din moment ce s-a dorit un succesor peste vreme al lui Citroen 2CV, dar vânzările foarte slabe au făcut ca acest model să piară în scurt timp.

Oricum, faptul că francezii de la Citroen s-au implicat în construcția uzinei auto din Craiova a dat acestui oraș o șansă pe care nu au avut-o alte orașe din țară, iar dacă Ford există azi în Craiova acest lucru se datorează indirect mărcii Citroen, care a pus bazele unor întregi generații de oameni specializați în industria auto.

Dacă ești prin Paris și vrei să iei contact cu fascinanta lume Citroen, AICI este adresa muzeului Conservatoire Citroen, iar mai jos o selecție de fotografii din muzeu.