Un articol despre caini pe un site auto este, poate, mai rar intalnit. Chiar si asa, in aceasta dezbatere incinsa pe tema cainilor, simt nevoia sa va povestesc, din perspectiva unui sofer, cateva situatii cu caini fara stapan. Cainii pe sosele sunt fara indoiala un pericol: uneori patrupedele au noroc, alteori soferii au noroc, iar unele cazuri se lasa cu mult sange si lacrimi. Iata cateva experiente personale. Povesteste-ne si tu situatiile prin care ai trecut!
Ce poate sa strice imaginea frumoasa a unei calatorii prin Europa in care ai plecat doar de cateva ore cu persoana iubita? Patru caini, desigur.
Conduc pe E81, iar inainte de Arad cu vreo 30 km, la vreo 400 de metri dupa iesirea dintr-o localitate, in lumina farurilor imi apar trei catei si mama lor, care alearga in acelasi sens cu masina, pe toata banda. Fiind cu spatele la faruri, nici macar semnalizarile naturale cu care i-a inzestrat natura, “ochii de pisica”, nu functioneaza si brusc ma aflu intr-o situatie limita. Pe un drum cu doar o banda pe sens, la 90 km/h, fac ce imi dicteaza instinctul: un fel de test al elanului ca sa-i evit. Nu m-as fi putut ierta daca-i calcam.
Picioarele mi se inmoaie imediat dupa ce momentul se consuma. Continui sa conduc. Incep scenariile: Daca de pe contrasens ar fi venit un alt autovehicul? Daca la viteza asta, 90 km/h, as fi pierdut controlul masinii si m-as fi rasturnat intr-un sant? Vacanta inceputa cu 6 ore inainte ar fi fost, prematur, o trista amintire. Daca iubita mea ar fi murit in bizarul accident? Daca as fi ucis si pe altcineva? Daca as fi murit?
Am avut noroc! Se intampla in 2010.
Ma intorc de la filmarea lui Opel Astra Sports Tourer de pe Valea Doftanei. Conduce colegul meu Alexandru, care filmeaza si fotografiaza pentru 0-100.ro. Localitate, ziua, pe acostamentul din stanga al drumului sta pasnic un caine de talie obisnuita. Pare cam amarat, deci probabil e al nimanui, desi suntem intr-o localitate.
Trei masini vin una dupa cealalta, iar inainte ca ultima sa treaca de el, cainele decide brusc sa traverseze. Ca prin minune, masina nu il loveste, dar riscam sa-l lovim noi! Frana brusca, intram pe acostament, dar degeaba. Cainele s-a lovit cu capul de lateralul masinii. Oprim. Un minut ne uitam cu lacrimi in ochi la el cum se invarte in loc si nu se mai opreste. Intr-un final cade. L-am omorat.
Imediat apar intrebarile: S-o fi indoit masina? Dam peste cap programarile la test drive pe care le au alte publicatii auto (pentru ca masina trebuie sa intre in service)? Vor crede cei de la asigurari cand le vom explica situatia? Cu cat o sa-mi cresca RCA-ul? Din fericire masina n-are nimic…
Cand facem primii pasi spre caine, sa-l tragem de pe partea carosabila, se ridica si pleaca de parca nimic nu s-ar fi intamplat.
A avut noroc! Se intampla in 2011.
Conduc dinspre Brasov spre Ploiesti, pe DN1. La urcarea dealului de la Campina, o imagine neintalnita nici macar in filmele de groaza mi se afiseaza ca o realitate dura in fata ochilor. Un caine cu capul zdrobit de asfalt, cu foarte putin timp inainte, are picioarele din spate in pozitie normala si da din coada de parca ar fi elicopter. O jumatate de caine moarta, o jumatate de caine vie.
Apar intrebarile: O sa pot uita vreodata aceasta imagine? Daca as fi avut un copil, ce i-as fi explicat si cum l-as fi ferit de aceasta trauma?
Nu cu mult timp in urma, o haita de caini din Pta Cosbuc (cunoscuta si Piata de Flori) din Bucuresti a inceput sa sara pe masina mea. Unul dintre ei mi-a zgariat usor aripa dreapta-fata.
Unui prieten, Andrei, cainii din cartier i-au ros aripile din fata, de la masina, deoarece o pisica s-a ascuns sub ea.
Sunt situatii cu care, poate, te-ai intalnit si tu.
Sunt intrebari pe care, poate, ti le-ai pus si tu.
Sunt momente in care ti-ai dori sa-i omori cu mana ta.
Dar sa-ti mai spun ceva.
Cand eram copil, dupa ce fata cateaua, bunica oprea un caine, pe restul incerca sa-i dea la cunoscuti, iar restul ajungeau „la camp”, „la oras” sau „la padure” prin „bunavointa” vreunui vecin care se oferea sa-i scoata „la plimbare”. Iar aceasta practica exista atunci in toate localitatile de langa Bucuresti, chiar si in Bucuresti in zona de case, si in orice alta asezare umana unde traia un om si o catea.
Copil fiind, mi-am gasit pisica in mijlocul drumului, calcata de tractor. Adolescent fiind, nu o sa uit niciodata imaginea unui tractor portocalius-spalacit, cu remorca verde, care a trecut prin Piata Unirii din Bucuresti, pe langa tramvaiul 32, incarcat cu sute de caini morti, eutanasiati in timpul mandatului primarului Basescu.
Intr-o tara condusa nu prin aplicarea legilor existente, ci prin Ordonante de Urgenta, toata lumea cauta o solutie de moment. Asa cum casele romanilor sunt construite sau renovate, dar niciodata 100% finalizate, asa sunt si solutiile la probleme mari si importante.
Sa va mai spun ceva. Au trecut peste 20 de ani de cand eram eu copil si practicile de care v-am spus mai sus inca exista.
Pentru faptul ca eu traiesc in alt mediu acum, mai mult la birou si mai putin pe la tara, nu am dimensiunea acestei realitati. Numarul mare de caini morti pe sosele si frecventa cu care oameni sunt atacati sau chiar ucisi pe campuri nu poate decat sa-mi confirme ca abandonul canin nu a scazut deloc.
In 2009, un prieten din copilarie, Cosmin, a lovit cu masina un caine mare aflat pe drum national cu patru benzi, iar apoi a intrat intr-un copac. A murit atat el, cat si pasagerul din dreapta.
Ironia sortii: si bunicii lui Cosmin au abandonat caini candva.
In ora in care tu citesti aceste randuri, zeci sau poate sute de caini sunt pusi intr-o sacosa si trimisi la plimbare “la oras”, “la camp”, “la padure” sau “la groapa de gunoi”. In aceeasi ora in care tu citesti aceste randuri, una dintre cele 25 de victime umane ale cainilor fara stapan, doar din Bucuresti, se prezinta la doctor pentru ingrjiri medicale. Asta in cazul in care nu este cumva unul dintre acei oameni care “trebuie” sa moara anual in coltii unor caini salbaticiti, nascuti si crescuti din prostia si indiferenta umana.
Tu ce ai inteles din exprientele tale de pana acum? Ce ai inteles din povestea mea?
Este eutanasierea in masa o solutie?
Eu cred ca eutanasierea cainilor nu ne scapa de prostia oamenilor. Din pacate.
In cat timp cainii fatati azi si trimisi “la oras” sau “la padure” vor ajunge din nou sa bage spaima in oameni? Cand va avea loc urmatoarea eutanasiere in masa? Cand va avea loc urmatorul accident rutier mortal provocat de un caine? Cand va mai muri din nou un copil sfasiat de un caine?
Bunica mea s-a stins de curand din viata, la varsta de 99 de ani, si a lasat in urma o gospodarie cu doua catele sterilizate. Ceva poate ca totusi s-a schimbat in 20 de ani… Eu la randul meu am sterilizat pisica si cu siguranta, niciodata in viata mea, nu voi abandona un animal.
Viata iti da lectii, important e sa nu chiulesti de la ore.
