Familia Zapp, originara din Argentina, calatoreste de 16 ani in jurul lumii cu o masina Graham Paige fabricata in 1928, iar acum a ajuns in Romania, tara cu numarul 60. O pana la una dintre roti si pasiunea catorva romani pentru masini si oameni a facut ca povestea familiei Zapp sa ajunga in presa. Herman Zapp, argentinianul care la 31 de ani si-a lasat toata viata de pana atunci in urma, spune ca urmarea visului de a calatori in jurul lumii este extraordinara si ca oricine o poate face. Toti cei patru copii au fost nascuti si crescuti in lume si pe drum, ei fiind suvenirurile familiei: „Noi nu cumparam suveniruri, facem suveniruri”, glumeste Herman Zapp pe tema copiilor.
Zapp si masina lor veche de 88 de ani au ajuns in Romania in ziua de 11 aprilie si vor stea la noi in tara 15-20 de zile, dupa care se va indrepta spre Ungaria, iar apoi vor carmi spre Nordul Europei. Romania este tara cu numarul 60 in care ajung in periplul lor care dureaza de 16 ani. Fiul cel mare al familiei vrea sa mearga sa vada Castelul lui Dracula si vor petrece un timp prin Transilvania.
Mai multe despre experienta inedita a familiei Zapp, in interviul de mai jos.
Adrian Mitrea: Cum a inceput totul?
Herman Zapp: Cand am inceput aveam 31 de ani, acum am 47. Sotia mea avea 29 de ani atunci, e cu doi ani mai mica decat mine. Noi ne-am cunoscut cand ea avea 8 ani. La 14 ani am devenit iubiti si asa am ramas de atunci.
Daca eu am putut face asta, oricine o poate face. In familia mea sunt recunoscut doar pentru faptul ca imi miros picioarele. Nu sunt bun la fotbal, n-am fost bun la scoala, n-am fost bun la condus.
Adrian Mitrea: Cum arata viata inainte de inceperea calatoriei?
Herman Zapp: Pentru societate probabil ca eram un om realizat. Aveam propria firma de retele si am creat infrastructura pentru companii locale mari. Mi-am facut o casa frumoasa, cu piscina. Nimic special. Daca ar fi sa povestesc ceva despre cei zece ani in care m-am ocupat de retele, nu prea am ce sa spun. Nu aveam o viata. Trecea viata pe langa mine.
Daca esti preocupat sa umpli buzunarele, nu o vei face niciodata. Inima este cea care trebuie umpluta, iar tot ce e acolo nu iti va putea lua nimeni, niciodata, atata timp cat esti in viata.
Acum ma simt bogat. Duc o viata pe care regele Spaniei sau regina Angliei nu o poate avea. In plus, petrec tot timpul cu familia mea si stam mereu impreuna.
Cate bilete ai pentru a-ti trai viata? Eu am unul singur. Niciodata nu o sa mai am iar 20 sau 30 de ani. Copiii mei au avut trei ani o singura data. Si de fiecare data cand unul dintre ei a implinit trei ani eu am fost acolo langa ei.
Adrian Mitrea: Cati copii aveti?
Herman Zapp: Am o fiica si trei baieti. Dintre copii, unul a fost nascut in Insula Vancouver, unul in Sidney, unul in Carolina de Nord si unul in Patagonia. Noi nu cumparam suveniruri, facem suveniruri. Cel mare dintre copii are 13 ani, iar cel mai mic 8 ani.
Adrian Mitrea: Unde i-ati crescut? Nu a fost greu sa cresteti patru copii in masina si mereu pe drum?
Hermann Zapp: I-am crescut in lume. Nu petrecem atat de mult timp in masina. Oamenii mereu ne fac fotografii in masina, dar adevarul este ca cel mai mult timp il petrecem mergand pe jos si interactionand cu localnicii. Au trait singuri diversitatea. Nu au vazut in filme, nu au citit in carti.
Adrian Mitrea: Cum i-ati educat?
Herman Zapp: Sotia mea se ocupa de educatia copiilor. Gandeste-te numai la faptul ca ai sansa sa vezi lumea si sa o experimentezi, nu sa citesti despre ea in carti. Si nu vezi lumea ca un turist, ci din perspectiva localnicilor.
Sa te intreb ceva. Cum se calculeaza suprafata unui triunghi? Sunt convins ca ai invatat asta in scoala. Plus multe alte lucruri de care nu-ti mai amintesti acum si, care, probabil nici nu ti-au folosit vreodata. Esti ceea ce esti acum nu pentru ca ai invatat anumite lucruri in scoala. Esti ceea ce esti pentru ca asta ai vrut sa devii, omul de azi. De ce multi oameni nu reusesc? Pentru ca nu lupta pentru ceea ce vor sa devina. Eu asta vreau sa arat. Vrei sa ti se indeplineasca visul? Lupta pentru asta!
99% dintre oameni muncesc pentru a plati facturi. Foarte putini fac ceea ce le place, mai ales in viata profesionala. Ceea ce imi doresc eu de la mine si de la oameni este ca, la sfarsitul vietii, cand vor privi inapoi sa zica: „Doamne, ce viata frumoasa am avut!”
Adrian Mitrea: Exista un final planificat al acestei calatorii prin lume?
Herman Zapp: In ultimii opt ani am zis mereu ca punem capat calatoriei in doi ani. Si au trecut opt ani de cand tot spunem asta. Cine stie, poate in 1-2 ani ne vom opri si reintoarce in Argentina. Eu as zice ca dupa ce terminam Europa cred ca ne oprim.
Nu prea stam bine cu planificatul. Oamenilor le place sa spuna ca au planuri. Dar ceea ce avem de fapt sunt idei, pentru ce greu sa faci viitorul, mai mult viitorul te face pe tine.
Daca te gandesti prea mult, sfarsesti prin a nu face nimic. E mai important sa faci ceea ce simti. Noi oamenii nu am evoluat pentru ca am fost rationali. Am evoluat pentru ca actionam emotional, ca punem atata pasiune uneori. Asta face lucrurile imposibile atat de posibile.
Adrian Mitrea: Nu v-a preocupat siguranta masinii, confortul?
Herman Zapp: Ba da, desigur. Dar mai preocupat sunt de faptul ca as putea sa mor fara sa fi avut o viata. Ca va scrie pe piatra mea de mormand numele, ziua in care m-am nascut si cea in care am murit. Atat.
Eu nu vreau doar sa incurajez oamenii sa-si urmeze visul. Vreau sa le arat ca se poate!
Adrian Mitrea: Cum e sa conduci prin atatea tari? Unde e mai dificil?
Herman Zapp: In India, e cunoscut la nivel mondial acest lucru, apoi Bangladesh, Sri Lanka si mai ales in Filipine. E chiar mai aglomerat decat in India. In Filipine nu au voie sa importe autovehicule, dar au voie sa importe piese de schimb. Asa se face ca oamenii isi construiesc singuri tot felul de autovehicule, iar cele mai multe sunt foarte vechi.
Adrian Mitrea: Ati avut accidente vreodata, in calatoria voastra nesfarsita?
Herman Zapp: N-am avut niciodata un accident serios. In Indonezia am atins un camion in spate si mi-am spart farul, dar la viteza la care merge un om pe jos. Si au mai fost odata doi motociclisti care au cazut pentru ca se uitau la masina noastra. Atat.
Adrian Mitrea: Banuiesc ca nu e totul roz si ati avut si probleme.
Herman Zapp: Sigur ca uneori a fost greu. Uneori mi-as fi dorit sa ma uit la Discovery, nu sa fac Discovery.
Adrian Mitrea: Cum va castigati banii pentru a calatori atat de mult? Nu e dificil sa faci rost de bani fara sa lucrezi?
Herman Zapp: Cand am ramas fara bani a fost dur. Si a fost dur pentru ca nu aveam bani nici macar pentru a ne intoarce. Si atunci am facut ceva foarte latin: mi-am pus nevasta la munca.
Am intrebat-o daca nu poate cumva sa picteze, pentru ca decoreaza foarte frumos prosoapele de masa. Iar eu am sa vand tablourile. Nu am lucrat niciodata in vanzari, dar nevoia te invata. Prima ei pictura ziceai ca a fost atacata de pisici, dar apoi a prins viata.
Iar eu m-am apucat de scris. Mereu mi-am dorit asta, dar nu m-am vazand facand-o. Nevoia m-a invatat si m-a impins sa scriu, sa castigam bani si din asta si sa impartasim cu oamenii invatamintele noastre.
Cand am fost in Columbia cineva ne-a ajutat. Ne-a tiparit 800 carti postale inspirate din albumul nostru foto si ni le-a dat gratuit sa le vindem. Tablourile erau o idee buna, dar nu puteai vinde prea multe. Le spuneam oamenilor ca daca vor cumpara o vedere de la mine cu acei bani voi cumpara un litru de benzina pentru a merge mai departe.
Adrian Mitrea: Care e povestea masinii si cam ce specificatii are?
Herman Zapp: Nu stiu prea multe despre ea. Este un Graham Paige din 1928, sedan cu ampatament lung. Am cumparat-o in anul cand am plecat din Argentina, acum 16 ani. Am cumparat-o pentru ca este foarte simpla si fiabila.
Am invatat mai multe despre ea pe parcurs, de la pasionati. Asa am aflat ca are motor de 3 litri cu sase cilindri in linie si dezvolta cam 50 Cai Putere. In recipientul asta din inox pus pe galeria de evacuare gatim. Se incinge tare, iar cand miroase a mancare stim ca masa e gata, ne oprim si mancam.
Adrian Mitrea: Cam ce consum are si care este viteza de croaziera in afara oraselor?
Herman Zapp: Foloseste cam 5 km cu un litru de benzina, deci 20 litri/100 km. Nu e chiar asa rau avand in vedere ca ne cara pe toti, plus bagaje, si are si 88 de ani. Merg cam cu 50-55 km/h.
Povestea familiei Zapp a ajuns mai cunoscuta in presa romaneasca dupa ce au ramas in pana. Janta unei roti s-a rupt din cauza oboselii metalului. Jurnalistul Valentin Manus de la 4tuning.ro i-a semnalat problema lui Alexandru Seremet, PR la BMW Group Romania, iar acesta a vorbit la dealerul Auto Cobalcescu pentru a vedea daca mecanicii de acolo pot sa repare roata in cauza. Cativa jurnalisti romani, de la diverse publicatii, inclusiv 0-100.ro, au vorbit cu Herman Zapp la service si au aflat mai multe despre povestea lui si a familiei sale.
Masina lor veche de 88 de ani este echipata cu invertor si priza USB pentru incarcarea echipamentelor electronice (laptop-uri, camere foto-video, smartphone). In ciuda aparentelor, familia Zapp are si canal de YouTube si pagina de Facebook si site.
1 comentariu
Nenea cu ITP-ul…
daca acest om calca Romania cu masina lui din 1928,ce ai faceti,al impuscati.amendati,confiscati masina sau al puneti sa faca ITP-ul DIN 5 IN 5 minute ca asa viseaza si legea ce o promulgati cu ITP la masini de peste 12 ani din an in an..scopul fiind discutabil.
Adica autoritati cu gheara in gat si mana in portofelul romanului,desfiintati taxa de mediu,alta ai si ia calda locul..