Bucurestiul este o capitala in care viteza traficului e unori mai mare decat ar trebui, scaunele speciale pentru copii sunt rare in vehicule, iar pietonii risca mult, in loc sa constientizeze ca sunt vulnerabili in raport cu masinile, a spus pentru HotNews, David Lyle, un irlandez celebru pentru campaniile sale de siguranta rutiera cu imagini tulburatoare. Ce crede Lyle despre tehnologiile care-si propun sa inlocuiasca soferul si cum de pot cateva anunturi TV sa salveze mii de vieti puteti citi in interviul cu cel care spune ca spot-urile sale „creeaza amintiri despre un posibil viitor”.
Ideile lui David Lyle, pe scurt:
• Mai ales in intersectii unii soferi merg prea repede, accelereaza in zone unde trec multi pietoni, distantele dintre masini sunt extrem de mici in trafic.
• Pietonii trebuie sa constientizeze cat de vulnerabili sunt si sa aiba grija cand isi creeaza o realitate a lor, punandu-si pe strazi castile sau stand la mobil.
• Soferi agresivi sunt peste tot, insa ei sunt „calmati” de faptul ca orasele devin tot mai aglomerate.
• Femeile conduc intr-un mod mai responsabil si pot prevedea mai bine ce se poate intampla in fata lor.
• In campaniile noastre am insistat pe partea de dramatizare si am aratat ce se intampla cu familiile noastre daca nu suntem atenti in trafic. Le-am aratat soferilor ca in cel mai rau caz isi pot omori sora sau un fratior.
• Mie nu-mi place nici macar cruise-controlul pentru ca ma simt desprins de realitatea soselei, ma sperie ideea unei masini care s-ar conduce singura.
• Ideea” trenurilor de masini” e interesanta, insa le ia soferilor exact lucrul care a facut automobilul atat de popular: libertatea de a merge oricand, oriunde.
David Lyle a fost invitat in Romania pentru a participa la conferinta „Romania 2013 – Siguranta Rutiera, in context european”, organizata de IGPR si Consiliul European pentru Siguranta Transportului (ETSC).
Interviul complet
Vlad Barza: Cum vi s-a parut traficul din Bucuresti, stiu ca l-ati urmarit cu atentie. Cum stam cu purtarea centurii, cat de agresivi vi s-au parut soferii?
David Lyle: Sunt contrastante lucrurile, aveti bulevarde atat de frumoase, de largi, soarele stralucea, insa apoi am observat ca purtarea centurii de siguranta este mult sub nivelul normal, in spate oamenii nu-si prea pun centura, am vazut multi copii fara scaune speciale si asta mi s-a parut alarmant. Apoi am vazut ca mai ales in intersectii unii soferi merg prea repede, accelereaza in zone unde trec multi pietoni, viteza medie a traficului este mult prea mare pentru un oras aglomerat, iar sansele ca ceva neasteptat sa se intample sunt mari.
Am mai observat apoi cat de aproape sunt masinile unele de altele in trafic si asta e o forma de condus agresiv, e o forma de batjocura cand te apropii mult de cineva in trafic, cu nerabdare, si e risc mare de coliziune fiindca daca se intampla ceva, soferul din fata va frana brusc, iar cel din spate s-ar putea sa nu aiba timp sa franeze, iar daca nu poarta centura, poate sa se loveasca de parbriz.
Am mai vazut un numar foarte mare de soferi care vorbeau la telefonul mobil fara handsfree, iar studiile au aratat ca daca vorbesti la telefonul mobil in timp ce conduci, e ca si cand sofezi fiind beat.
Vlad Barza: Cum vi s-au parut pietonii aici, fata de zonele mai civilizate ale Europei? De multe ori la noi pietonii trec pe rosu sau traverseaza prin loc nepermis, insa foarte incet…
David Lyle: Cred ca cifrele arata clar indisciplina pietonilor, o cincime dintre accidentele grave implica si pietoni (…) Totusi, atat soferii, cat si pietonii au responsabilitati, dar de multe ori ei traiesc in universuri paralele si soferul trebuie sa se gandeasca ce vede un pieton, iar pietonul trebuie sa se gandeasca la ce vede exact soferul (…) Pietonii trebuie sa constientizeze cat de vulnerabili sunt si e o mare problema cand ei dau drumul la muzica pe strada sau tasteaza la mobil si isi creeaza o realitatea a lor care apoi e spulberata brutal de o bucata de metal care te poate omori. Oricum, ieri am vazut aici in Bucuresti pietoni care au aparut brusc in fata unor masini care au apasat puternic pe frana.
Vlad Barza: Banuiesc ca multi pietoni se gandesc ca soferul va opri la timp, mai ales ca nimeni nu vrea sa loveasca un om…
David Lyle: Pietonilor trebuie sa le fie clar ca sunt foarte vulnerabili si trebuie sa fie extrem de atenti la masini si sa se gandeasca la ce vede soferul, nu trebuie sa intre intr-un joc nefast al invinovatirii. De exemplu, pietonii vor da vina pe soferi, ciclistii vor da vina pe soferi si soferii vor da vina pe pietoni. (…) Sa nu uitam apoi ca la fiecare vehicul comercial, soferul are „un punct mort” in care nu vede, iar o campanie chiar avea sloganul „daca tu nu-l poti vedea pe sofer, nici el nu te poate vedea pe tine:”. Asta e valabil si la camioane, iar pericolul e mare, mai ales daca niste ciclisti se strecoara periculos.
Vlad Barza: Cu ce locuri in care ati mai fost s-ar asemana Bucurestiul, din punct de vedere al traficului.
David Lyle: E prima oara cand sunt in Europa de Est, am calatorit mult in Europa de Vest, dar nu in zona aceasta. E clar o diferenta culturala intre tarile nordice si cele din sud si est cand ne uitam la raportul dintre populatia totala si numarul de decese din accidente. Tarile din nord stau mai bine si vorbim de lucruri care s-au stabilit pe termen lung.
Vlad Barza: Vi s-au parut mult mai agresivi soferii romani in comparatie cu cei pe care i-ati vazut in tarile nordice?
David Lyle: Soferi agresivi sunt peste tot, dar in unele tari sunt mai multi, spre exemplu in Portugalia, in Spania, dar s-au facut imbunatatiri in aceste tari. Dar sa nu uitam ca orasele devin tot mai aglomerate, ia traficul va fi calmat mult, deci daca ai blocaje serioase si soferii agresivi se vor calma. Agresiunea se leaga si de faptul ca, atunci cand esti la volan ca barbat, este cam ultimul loc in care iti poti exprima personalitatea. Studiile au aratat ca intr-o lume in schimbare, volanul a devenit ultimul „bastion” unde barbatul se poate exprima pe sine insusi.
Vlad Barza: Dar ce parere aveti despre soferite. Aici se fac multe glume rautacioase in legatura cu modul lor de a conduce. Ce au aratat cercetarile pe care le-ati facut?
David Lyle: Cifrele nu arata asa ceva, problemele sunt la barbatii tineri, ei sunt mai des gasiti bauti la volan, ei fac mai multe accidente. Cat despre femei, studiile au aratat ca femeile conduc intr-un mod mai responsabil, au o inteligenta emotionala superioara in comparatie cu barbatii care conduc intr-un mod mai functional. Ei neglijeaza insa calitatile emotionale care iti permit sa prezici cum se vor comporta altii in trafic. Ca exemplu, femeile vor avea acea inteligenta emotionala ce le va permite sa prevada ca un copil care se joaca cu mingea pe marginea drumului, ar putea intra pe carosabil, in timp ce barbatii sunt in general foarte competenti din punct de vedere functional, dar le lipseste calitatea de a „citi” drumul si de a prevedea diverse pericole.
E vorba de vederea perifirica, un lucru extrem de important cand conduci, iar la soferii care au consumat alcool primul lucru afectat cand se da „stingerea” la creier este exact vederea periferica. Tocmai de aceea, soferii care se urca bauti la volan se vor concentra mult pe partea de directie, insa au lacune la vederea periferica. Studiile au aratat ca la femei, vederea periferica e mult mai dezvoltata pentru ca ele au instincte speciale, cele care le fac, spre exemplu, sa fie atente mereu la ce se intampla cu copiii, in timp ce barbatii sunt „vanatori” ce se concentreaza pe „prada”.
Trebuie spus ca s-a dovedit si ca fetele au un efect de calmare asupra prietenilor lor, la fel si sotiile, asupra sotilor, dar daca baietii ies intr-o seara „ca baietii”, totul se schimba, devin prea „dinamici!”.
Vlad Barza: Sunteti celebru pentru campaniile socante de siguranta rutiera pe care le-ati facut in Regatul Unit unde datele arata ca aceste campanii au salvat mii de vieti. Credeti insa ca in zona mai putin civilizate, precum Romania si Europa de Est, astfel de campanii pot fi eficiente si ar influenta soferii?
David Lyle: Da, pentru ca exista un set de valori universale si am vazut, discutand cu romani, ca si aici familia este foarte importanta pentru toti si cand exista asa o valoare fundamentala, oamenii au grija. In campaniile noastre am insistat pe partea de dramatizare si am aratat ce se intampla cu familiile noastre daca nu suntem atenti in trafic. Le-am aratat soferilor ca in cel mai rau caz isi pot omori sora sau un fratior sau pot ruina viata mamei. Familia este asadar importanta. Am incercat sa ne adresam si motociclistilor care, imbracati in acel costum special si cu casca, par sa fie ca intr-un scut, sa fie separati, insa incercam sa ii mai temperam si sa ii facem sa se gandeasca ce consecinte ar avea un accident asupra sotiei sau copiilor.
Vlad Barza: Campaniile dumneavoastra sunt bine construite, incep cu scene de veselie, dar apoi se petrece accidentul si scena devine dramatica, mai ales ca insistati asupra faptului ca in 95% din cazuri omul este de vina, nu altcineva. Totusi, cum ati putut calcula ca un ANUMIT numar de oameni au fost salvati de campaniile dumneavoastra in Irlanda de Nord. Cum ati putut sa fiti atat de exact?
David Lyle: Se fac studii de influenta si se colecteaza multe date, oamenii sunt intrebati in ce mod le-a fost sofatul influentat de diverse lucruri precum sentintele mai dure, educatia, dotarile de siguranta de pe automobile, drumurile mai bune, dar si campaniile TV. Folosim aceste date si vedem cat a contat fiecare factor si conteaza si mai mult un concept care in psihologie se numeste „intelepciunea multimilor” (wisdom of crowds). Adica, daca adresezi multumii o intrebare, raspunsul va fi mai aproape de adevar decat de cel dat de un panel de experti, fiindca avem un numar mare de indivizi independenti si neinfluentati care vor da un raspuns final care va fi mai exact decat cel dat de experti subiectivi. Asadar „intelepciunea multimilor” e un segment al psihologiei validat si ideea este ca zilnic, milioane de oameni fac multe milioane de calatorii si ei iau decizii care pot duce si la tragedie si moarte.
Vlad Barza: Bun, si totusi, cum de pot fi atat de influente niste reclame TV. Ma refer mai ales la numarul mare de vieti despre care spuneti ca au fost salvate?
David Lyle: Ne bazam pe masuratori-cheie de awarness si de influenta, avem cifre clare pentru acestea, iar dupa un numar de 50 de campanii, cifrele de awarness erau pe la 80%, iar cele de influenta erau de 75-90%. Aceste cifre sunt mult, mult peste orice altceva si denota faptul ca aceste campanii au avut un impact profund. Practic populatia a „adoptat” aceste anunturi, ca si cand ar fi ale lor.
Vlad Barza: In afara de Irlanda de Nord si de alte zone din Regatul Unit, unde au mai fost difuzate campaniile?
David Lyle: Unele variante au fost folosite de guvernele din Italia, Austria si Israel, am negociat si cu australienii, dar nu a mers. In plus, campaniile au fost folosite si in alte tari la programe de training ale soferilor sau de reabilitare pentru cei care au comis infractiuni.
Vlad Barza: Sunteti totusi dezamagit ca in multe tari, inclusiv Romania, aceste campanii sunt considerate prea socante?
David Lyle: Pot sa-i inteleg, avem de-a face cu diferite culturi si, chiar si in UK sunt restrictii, nu pot fi difuzate inainte de 9 seara, iar in Romania ar putea fi difuzate doar dupa 10…
Vlad Barza: In spot-uri subliniati ca oamenii sunt de vina pentru accidente si ca nu trebuie sa cautam alte scuze. Ei bine, cum vedeti eliminarea totala a factorului uman din problema, iar aici ma refer la masinile care se conduc singure, cum ar fi cea a Google?
David Lyle: (zambeste) Nu stiu sa va raspund, insa sincer mie nu-mi place nici macar cruise-controlul pentru ca ma simt desprins de realitatea soselei, cand il pornesc ma gandesc ca as putea adormi si ca nu-l vreau, prefer sa stau cu piciorul pe acceleratie fiindca sunt in contact cu drumul si cu conditiile de trafic, ma simt prezent. Sunt un pic speriat de ideea ca un sistem inteligent va face tot felul de lucruri fara interventia mea, iar eu nu as mai avea simtul responsabilitatii. Mi se pare ok ca un sistem sa franeze automobilul daca vede ca apare ceva in fata masinii, mai ales daca o poate face mai repede decat cel de la volan.
Vlad Barza: Ce parere aveti despre ideea „trenurilor de masini”, acea tehnologie dezvoltata de Volvo si sustinuta de CE, acel convoi de masini in care doar prima este condusa de un om, iar restul o urmeaza automat?
David Lyle: Este o idee interesanta, dar sa nu uitam ca automobilul a avut un succes atat de mare fiindca le-a dat oamenilor libertate si a schimbat peisajul pentru noi toti. Libertatea de a merge unde vrei si cand vrei a fost uluitoare pentru oamenii care au avut acces la masini. Masinile ne dau libertate si de aceea si tinerilor le place atat de mult sa conduca, e un pasaport spre libertate. Un „tren de masini” ar restrange totul, mai ales ca exact asta inseamna condusul: sa fii unde vrei, cand vrei, nu cand vrea altcineva.
Cine este David Lyle
Lyle a absolvit Queen’s University Belfast in 1971 si a facut training in publicitatea si vanzari intre 1972 si 1975 la un producator american de vesela numit Oneida Silversmiths. Din 1975 a lucrat timp de 36 de ani la agentii publicitare, devenind cunoscut pentru campaniile de siguranta rutiera cu imagini tulburatoare ce arata foarte direct ce se intampla cu cei dragi in caz de accident rutier.
Lyle a creat timp de 17 ani campanii de siguranta rutiera difuzate in Marea Britanie pe TV dar folosite de autoritati din multe tari in actiuni de training. A lucrat mult timp la agentia McCann-Erickson Belfast care din 2004 a fost rebranduita LyleBailie International.
