BMW X1 Live Tour din Poiana Brasov s-a dovedit un eveniment de pomina, rupt parca din vremurile bune si implantat in al doilea an de criza – 2010.
Joi (28 ianuarie) a fost ziua dedicata presei, iar pentru clienti au fost rezervate zilele de vineri, sambata si duminica (29-31 ianuarie).
Desi am intarziat o ora la eveniment, ca DN1 e intotdeauna imprevizibil, am prins distractia din parcare, unde zece X1 se dadeau in spectacol pe un mic traseu amenajat special pentru derapaje pe zapada.
X1 a fost si in garajul nostru, iar aceeasi masina deschidea acum coloana pentru semenii sai adusi din Germania special pentru acest eveniment. Am apucat sa conduc cateva ture un X1 sDrive (adica doar cu tractiune spate) si am fost surprins sa vad cat de bine se simte in situatii de derapaj controlat. Nu ma asteptam.
Oricum, nimic nu se compara cu sunetul animalic scos de 2,8i (3 litri, benzina, 258 Cai Putere)… Iar din interior suna si mai bine. Pacat ca experienta cu acest X1 a durat doar cateva minute…
Dupa ce ne-am sucit mintile prin parcare, am plecat la o tura de relaxare pana la Rasnov, cu cinci X5-uri si cinci X6-uri, in coloana. Nimeni n-a fortat si cred ca deja multi se gandeau la un mic somn si la mancare.
Cateva ore mai tarziu, pe masa „au aterizat” bucate romanesti cum nici nu speram la mijlocul zilei. La „Sura Dacilor”. Aproape am uitat ca sunt inca la serviciu…
Ne-am incalzit cu tuica fiarta, la niste mese din lemn masiv, afara, alaturi de doi mici, doua coaste afumate si patru lautari. Spre mirarea mea, chiflele erau calde. Mai mult decat ma asteptam pentru un restaurant romanesc, din Romania, fie el unul vestit in zona.
Dupa nici zece minute am intrat la adapost. Gerul incepuse sa se lase bine de tot aproape de ora 9 seara.
Pe pereti sunt piei de animale si ulcele romanesti, iar scaunele sunt imbracate in lana. Ai zice ca te-ai intors in timp sau, dimpotriva, ca ai ajuns intr-un restaurant romanesc din anii 2030, in care pizza si saorma nu figureaza in meniu, printre sarmale si vanat.
Una peste alta, jos palaria! Asta pentru ca a facut BMW cinste. Cautand pe net, am aflat ca multi turisti au fost nemultumiti de „Sura Dacilor”, din cauza preturilor mari si a portiilor mici. Nu e si cazul meu. Cel putin nu de data asta…
Pe masura ce limbile ceasului alergau pe nesimtite spre urmatoarea zi, atmosfera a devenit tot mai incinsa, cu lautari, ciolan afumat, sarmale si friptura de caprioara si mistret.
Pe la 10 si un pic m-am retras la hotel Alpin, unde in camera ma asteptau, pe pat, mai multe femei decat cred ca voi avea in toata viata mea.
Toate erau aranjate frumos, dichisite si nu stiam pe care s-o aleg…
Pana la urma le-am lasat acolo unde erau, sigilate, in paginile FHM. In schimb, am rasfoit un pic Esquire si am deschis un plic alb pe care scria ALTO.
Nu era spaga, ca sa scriu de bine despre BMW, ci doua bonuri de combustibil de la Rompetrol, in valoare de 50 de lei fiecare. Mi s-a parut de bun simt avand in vedere ca BMW n-a putut asigura transportul si fiecare jurnalist a venit cu ce masina a putut – personala sau luata la test.
