Veniți din Grecia în România, Ovidiu și Alex Andrieș – tată și fiu – au reușit să pună pe picioare o firmă modernă specializată în transporturi internaționale: Aspropyrgos. O parte din povestea lor o spun chiar ei, în #TruckLife ep.15: Camioane din tată-n fiu.
Transcript video #TruckLife ep.15: Camioane din tată-n fiu
Ovidiu Andrieș – șofer Aspropyrgos
Mă numesc Andrieș Ovidiu, conduc un Ford F-MAX 500. Am în jurul a 100.000 km. Ca timp n-aș putea să vă spun, dar ca kilometri am în jurul a 100.000 km făcuți cu camionul respectiv… Am o perioadă suficient de lungă pe el ca să pot să mă exprim.
Se conduce foarte ușor.
Eu am condus majoritatea tipurilor de camion. Am început cândva, odată, pe un MAN tip mai vechi… undeva demult, în Grecia. Am condus Volvo, am condus Scania pentru foarte puțin timp. Mai mult timp am condus Mercedes sau DAF sau MAN.
De unde a venit pasiunea pentru camioane și condus?
Pasiunea pentru camioane e de mic copil… pe vremea când eram copil, camioanele erau un lucru rar pe care le vedeam o dată la nu știu cât…
Tata… șofer a fost o viață întreagă… Niciodată la modul de TIR pentru că de câte ori îl întrebam de ce nu s-ar făcut șofer pe TIR îmi spunea că vrea să doarmnă noaptea acasă. N-am înțeles până la foarte mulți ani chestia respectivă…
Am vrut, la 18 ani, să mă fac șofer profesionist… n-am avut sub nicio formă ajutorul tatălui.
Am făcut școala de șoferi profesioniști în Grecia, undeva aproape de vârsta de 40 de ani, pur și simplu din plăcerea de a șofa camion.
Am lucrat la un magazin de recycling în Grecia, foarte mulți ani, acolo am început să învăț ce înseamnă un camion și… eh, la un moment-dat, în timpul crizei din 2007-2008, când a început în Grecia, a mai rezistat magazinul pe piață până prin 2011, când a început să scârțâie.
Nevrând să ajungem la faza să-mi spună că… „Știi, nu mai avem de lucru.” sau știu eu ce… am luat hotărârea și am cumpărat primul camion.
Alexandru era destul de fraged, la 20 de ani… 21… Nu știu în ce măsură avea pasiunea respectivă, la momentul respectiv, cu toate că îl pusesem la 18 ani, în Grecia, să-și ia permis de camion, doar așa, în ideea că îmi plăcea mie, probabil, mai mult decât lui.
Ce apreciați cel mai mult la F-MAX?
În primul rând confortul la șofer. În primul rând!
Neștiind în primă fază cum se comportă la drum sau ce… Ideea e… are dulapuri tip avion în partea din spate, care-s foarte binevenite, are dulapuri în față.
Dat fiind faptul că facem curse cât mai lungi în principiu e nevoie să ai pentru… știi când pleci, nu știi niciodată când te întorci.
Frigiderul, în mare, e destul de încăpător, dulapurile laterale la fel… E OK. Din punctul ăsta de vedere. Pentru că un șofer… prima dată ne gândim la confortul tău pentru că acolo e casa ta, acolo-i și sufrageria și bucătăria și dormitorul și orice.
Și în principiu asta te interesează prima dată. După aceea intri la cât consumă sau – știu eu – cum se comportă la drum.
Alexandru Andrieș – administrator Aspropyrgos
Sunt Alex Andrieș, am 31 de ani.
Povestea firmei începe acum 11 ani. Eram tânăr și plin de vise atunci când m-am decis oarecum așa să vin în România, din Grecia și să cumpăr primul camion.
Cu ajutorul părinților mei, bineînțeles, am primit fondurile necesare pentru un camion second hand la vremea respectivă, în 2011.
Am cumpărat primul camion și așa m-am decis să vin la a doua facultate în România, la Cluj. De asta am și rămas aici.
Am început eu un business cu care să mă pot întreține la facultate – cam așa a început toată ideea. La vremea aia tatăl meu lucra în Grecia, la un alt job.
Și am zis că iau un camion și, cu ce produce camionul respectiv, să pot să mă întrețin eu la facultate în Cluj.
Până să încep facultatea, în vară, luasem deja toate permisele și atestatele. Am găsit un șofer, am mers cu el pe primul camion, pe Comunitate.
A fost foarte interesant, dar mi-am dat seama că, probabil, nu neapărat șoferia e de mine… că m-aș plafona acolo și n-aș putea să dezvolt business-ul în partea pe care mi-aș fi dorit-o atunci.
A trecut un an jumate până când am decis să luăm al doilea camion. Pe vremea aia era și un pic mai ușor în transporturi, pe partea de Vest, față de ce este acum.
Long story short… cumva am ajuns pe timpul a cinci ani să… în fiecare an să luăm câte un camion.
Totdeauna a fost second hand că nu ne permiteam încă, la momentul respectiv, unul nou.
Primul camion nou, după 6 ani
După 6 ani am reușit și am luat primul camion nou. Am încercat să adăugăm, să ajungem până la 10 camioane, în zece ani – a fost cumva țelul după al doilea camion.
Din păcate n-a fost așa simplu… am ajuns la un moment-dat la zece, apoi am mai scăzut din cauză că unul s-a răsturnat…
Era tatăl meu în apropriere, a fost el… atunci s-a implicat el în firmă cum s-a răsturnat primul camion, ca să putem dezvolta mai departe afacerea. Trebuia să acoprim salarii și daunele produse atunci – a fost o gaură destul de mare în bugetul firmei.
Și atunci s-a hotărât să îți dea demisia de la firma respectivă și să vină alături de mine ca să mă ajute, fiind într-un impas, fiind și foarte tânăr… nu știam ce să fac la momentul ăla. A fost o sperietură. Dar toată lumea a fost bine, doar daune materiale. A venit el. A stat mai multe luni pe camion, atunci, cu anumite sacrificii, și am reușit să înlocuim camionul respectiv, să luăm altul.
Am crescut până am luat primul camion nou… a mers totul bine în decurs de patru ani. Era tata în el… a luat foc camionul respectiv. Asta se întâmpla acum vreo doi ani și jumătate, cred, cam așa.
A luat foc… a scăpat tata, a fost totul OK, a ieșit la timp din camion. Camionul a ars complet, undeva în Italia. Era primul (nou), tocmai ce terminam leasing-ul la el.
Atunci a fost daună totală și ăla. Și după aia, imediat, cumva… am reușit să luăm primele două camioane Ford. Am zis că facem un efort financiar și să luăm două Ford-uri noi.
Cum decurge relația cu Ford Trucks?
În transporturi trebuie să ai un parc cât mai nou și mai competitiv. Și, datorită consumului de carburant, care la cele vechi e destul de mare… cu cât avansează tehnologia, cu atât scade consumul.
Și atunci am decis să luăm camioanele Ford. Așa am început cumva parteneriatul cu Ford și am fost foarte, foarte mulțumiți de acest parteneriat.
Tata a decis să rămână alături de mine și să dezvoltăm business-ul, care a devenit un business de familie… ambele familii, cumva, suntem în asta.
Nu suntem o firmă mare, suntem o firmă destul de mică. În momentul de față avem nouă camioane.
Angajați la birouri suntem cinci persoane și restul sunt șoferi. Încercăm să ținem o direcție cât mai spre extindere, dar una organică, și să urmărim nu neapărat maximizarea profitului atât de mult, cât să fie angajații mulțumiți și fiecare să poată să-și câștige existența și să fie mulțumit la locul de muncă și firma să fie o resursă de venit pentru toți cei din cadrul firmei.
Puțin și bun…
Și nu mă interesează să am 100 de camioane, dar să am angajați nemulțumiți, că nu mă ajută cu absolut nimic. Aș avea mai multe bătăi de cap.
Deci avem nouă camioane la momentul de față, din care ultimele trei camioane noi achiziționate sunt Ford. Am început parteneriatul ăsta și sunt destul de mulțumit, iar pe viitor… anul ăsta probabil nu, că e un an destul de ciudat din punct de vedere economic și cu tot ce se petrece în lume… nu cred că o să avem în plan vreo achiziție, dar următoarele achiziții, ca primă opțiune, sigur or să fie Ford că suntem destul de… adică foarte mulțumiți pentru ce prezintă în acești primi 2-3 ani de când le avem.
O să vrem să reînnoim mai degrabă parcul decât să-l extindem. Mai sunt camioane care s-au mai învechit.
Ideea e tot să fim cât mai competitivi, să avem camioanele cât mai noi. De aici pleacă și satisfacția angajaților, deci și bunăstarea companiei, cred eu. Se leagă una cu alta, merg mână-în-mână.
Cum ați decis să cumpărați F-MAX?
În primul rând mi s-a părut raport calitate-preț foarte bun și timpii de livrare care erau mai buni față de camioanele competitive. Am urcat într-un camion, am văzut că e foarte spațios, am văzut că un șofer ar avea… știam nevoile șoferilor, fiind și eu, la început.
Am văzut care sunt nevoile lor și am văzut că acopereau cam toate nevoile pe care le au ei. Puterea camionului, 500 CP, care mi s-a părut foarte bună și avea toate opțiunile necesare și nu trebuie să-ți bați capul cumva ca să pui opționale, să urce prețul. Era făcut standard pentru nevoile mele.
Cum s-a născut ideea unei afaceri cu camioane?
Înainte să mă decid să vin la facultate în România, fiind în liceu, mai aveam prieteni aici și veneam destul de des la Suceava, în vacanță, să-mi văd prietenii, rudele.
Și tatăl unui bun prieten avea cred că două sau trei camioane. Și, eu stând la prietenul ăla al meu când am venit în România, mi s-a părut foarte interesant ce făcea el acolo cu camioanele… Că na… nevând un background în familie… atunci mi s-a părut foarte interesant ce face și am luat legătura cu el să-mi spună… să-mi povestească un pic și m-am ocupat.
Partea aia, stăteam zilnic, mai mult decât stăteam în vacanță, stăteam cu el la birou să-mi arate ce se întâmplă acolo cu camioanele.
Și așa am hotărât. I-am zis că aș avea niște economii și aș vrea să-mi cumpăr un camion și dacă poate să mă ajute să încep acest business. Cu ajutorul lui am găsit și primul șofer, eu neavând contacte în acest domeniu.
După aia am încercat să preiau pe cât posibil frâiele cât mai mult eu, să devină firma cât mai independentă.
Ce e frumos în tot parcursul de peste 10 ani?
Cel mai frumos lucru… mi se pare că am reușit să creștem organic, de la an la an, și nu am stresul că angajații cumva au o problemă că sunt angajați la compania mea – cel puțin din ce știu și din ce-mi spun ei – sunt mulțumiți și n-avem un flux mare de angajați, cum se întâmplă în alte firme de transport, ne referim exclusiv la șoferi, care, din varii motive, pleacă foarte din din anumite companii.
Ce am încercat este să creăm o firmă stabilă și un grup compact de oameni, până la urmă, că nu avem neapărat o relație de patron-angajat, să zic așa, e o relație de colegialitate. Eu mă consider coleg cu toți din firmă, nu-mi place să fiu șeful sau patronul companiei.
Care sunt dificultățile, problemele, provocările?
Criza petrolului, care e, în momentul de față, să zicem așa… prețurile care sunt în continuă scădere, statul român care e un impediment major în orice afacere, nu doar în transporturi…
În transporturi cu atât mai mult. Legile europene, care au îngreunat, pe parcursul anilor, tot mai mult accesul nostru pe piața din Vest și sunt restricții tot mai mari și încearcă oarecum să ne scoată din competiție în acea parte a Europei.
Unde vă vedeți peste 10 ani?
E o întrebare pe care mereu mi-am pus-o și eu în gând, unde mă văd peste 10 ani… Țintesc cât mai sus și să văd unde ajungem.
Ideea e să avem o firmă cât mai prosperă și angajați cât mai mulțumiți. Nu regret niciun moment că m-am apucat de asta.
A decurs totul cu suișuri și coborâșuri, dar sunt multe satisfacții la mijloc, mai ales că pot lucra cu tatăl meu de atâta vreme și să ne înțelegem fără divergențe majore…
E ceva frumos!
Producția acestui material a fost realizată cu sprijinul CEFIN Trucks, fără ca sponsorul să impună conținutul (mesajul).
Filmat și montat de Marius Stoianov.
