Acasa Camioane #TruckLife ep.7: Inginer (auto) jucător

#TruckLife ep.7: Inginer (auto) jucător

de Adrian Mitrea


Ionel Bălașa se visa fotbalist, dar și inginer. Pasiunea sa pentru tehnică a învins în cele din urmă, având și un imbold din partea tatălui, alături de care petrecea timp în atelier, în copilărie. Apoi a urmat facultate de profil – autovehicule rutiere – apoi a lucrat la IATSA – Dacia, iar din 1999 s-a alăturat echipei CEFIN, unde l-am găsit și găsit cu ocazia acestui interviu #TruckLife despre camioanele care țin lumea în mișcare.


Transcript video #TruckLife ep.7: Inginer (auto) jucător

Ionel Bălașa

Director General AIC Service Network (AIC SN)

Mă numesc Ionel Bălașa, sunt director aftersales la Ford Trucks România, în momentul de față, și directorul rețelei de service de la CEFIN, pentru dealerul local, în coordonare având și toate service-urile Ford Trucks din România.

Prin ce transformări trec CEFIN Trucks și Ford Trucks?

În momentul de față suntem service autorizat pentru vehicule Ford Trucks. Aici, în București, suntem autorizați Ford și pentru vehiculele comerciale, la 3,5 tone, VAN-urile Ford. Și suntem service autorizat de RAR IVECO.

Sunt cele două branduri pe care vrem să mergem mai departe, IVECO și Ford (Trucks). În cel mult doi ani de zile vrem să mai adăugăm în portofoliu un alt brand, tot de camioane, de gamă heavy.

Am decis să restructurăm… să structurăm, practic, nu să restructărăm… activitatea pe domenii de activitate. Rămâne în continuare importatorul (Ford Trucks) în AIC Trucks, tot ce înseamnă activitatea de service și de aftersales trece în AIC Service Network (AIC SN) – și aici e o companie de care vreau să vorbim ulterior. Activitatea de real estate rămâne în continuare și cam astea sunt schimbările din companie, de anul acesta.

Avem foarte mare încredere în AIC Service Network. Este un concept de multi-brand, un concept în care credem foarte mult. Este un concept prin care vrem să trecem de la reparația unui brand la mai multe branduri, dar în mod profesionist: cu echipament de diagnoză, cu scule, cu cursuri, școlarizare pentru personalul din subordine… în așa fel încât clientul care apelează la serviciile noastre să primească un serviciu atât calitativ, cât și rapid, timpul de imobilizare fiind cel mai mic. Cam astea ar fi, să zicem, atuurile acestei noi companii care va fi, practic, o bază de service dedicată numai activității de service și de aftersales: vânzare de piese de schimb și servicii integrate de service.

Noi, însemnând în momentul de față patru locații, iar în următorii doi ani… spre șapte, ăsta este planul actual și atunci mergem înainte. De ce nu?!

Avem dealerul… să zicem service-ul cel mai important e cel din București, important și ca dimensiune: aici lucrează peste 90 de angajați direcți, tehnicieni, mecanici, electricieni, tinichigii, specializați pe diverse poziții și funcțiuni. Și în total sunt aproape 120 de persoane numai aici în București, cu tot ce înseamnă tehnicienii de tip inginer recepție, inginer din atelier, șeful de service… colegul meu Ionuț Colda care este la fel de vechi ca mine în companie.

Apoi este Deva, ca mărime, Arad, și, practic, de anul ăsta intră și Brașov-ul în cadrul celor patru (centre service).

În 2021 vrem să fim prezenți în șase orașe importante, în total, dar nu vi le spun care.

Ce piese exotice țineți pe stoc?

Am decis să avem în permanență un motor pe stoc, o cutie de viteze și un grup diferențial. De ce? Pentru că sunt piese care în general nu se țin pe stoc, nu sunt piese cu mișcare rapidă, nu sunt căderi… căderile sunt destul de rare pe aceste componente, dar o reparație de motor, în momentul în care nu ai piesele în stoc și le comanzi la furnizor… te duce undeva la 2-3 săptămâni o reparație.

Am spus OK, haideți să luăm… să avem în permanență un motor pe stoc. Avem cazul respectiv, schimbăm motorul, l-am înlocuit, în 3-4 zile clientul pleacă de acolo. Beneficiul este al clientului, nu al nostru, pentru că noi motorul ăla clar n-o să-l vindem niciodată… îl ținem în stoc și-l tot rotim. Mergem, îl punem la client, apoi vin piesele, îi reparăm motorul, îl schimbăm la loc și motorul rămâne la noi.

Deci e, practic, un motor de back-up. E unul dintre exemplele de piese ținute în stoc.

De ce a devenit CEFIN și reparator autorizat pentru vehicule Ford LCV?

Încercăm să atacăm o nouă piață în principal.

Este o piață foarte mare de vehicule comerciale. Sunt numărul 1 de vânzări de vehicule de 3,5 tone – sub și peste 3,5 tone – deci vehicule comerciale mici, dube în principal.

Experiența noastră în Ford (Trucks) deja durează de peste trei ani de zile… aproape patru ani de zile. Am început să învățăm foarte bine produsul. Nu sunt foarte asemănătoare, dar au același „core” al lor… aceeași structură, și atunci ne-a fost ușor să trecem și spre partea asta, încercând să aducem un plus de valoare clienților prin a le servisa și partea de vehicule mici, alături de vehicule IVECO – dube – pe care noi oricum le servisam.

Cum a fost începutul?

Eu am în jur de 30 și ceva de ani de experiență în domeniul automotive, îmi place meseria asta, îmi place ceea ce fac. Am terminat facultatea de Autovehicule Rutiere. Baza tehnică, să spunem, și experiența am căpătat-o la IATSA. Practic era singurul dealer oficial – dealer cu numele de acum – service, reparator și vânzător de vehicule Dacia înainte și acolo puteai să înveți ce înseamnă service, puteai să înveți ce înseamnă reparația unei mașini, nu fabricarea ei… Și am lucrat aproape zece ani de zile acolo, iar după experiența cu Dacia am văzut un anunț în ziar și din ’99 m-am alăturat echipei (CEFIN).

Recunosc că dacă șeful de la momentul respectiv, cu care am dat interviul, mi-ar fi cerut bani, i-aș fi spus „Uite, îți dau salariul pe trei luni de zile numai să mă angajezi la voi!”.

Deși aveam un salariu bun unde lucram, eram foarte bine plătit, dar m-a atras atât de mult modul de organizare și de lucru al lor și modul în care… atunci când apărea o problemă… le discutau între ei, le analizau și găseau soluții să le rezolve. Am început ca un simplu inginer în atelierul de la Pitești – sunt din Pitești – cu responsabilități atât pentru deschiderea comenzilor de lucru, programarea clienților în service, ofertare, efectuare de mici teste, cât și coordonarea echipei din atelier… în momentul respectiv eram în jur de cinci oameni toți. Deci am fost o echipă mică plecată exact din dorința permanentă a CEFIN de expansiune, de când lucrez la ei. Au spus că au unul sau doi clienți foarte mari în Pitești și trebuie să facă un punct mic de intervenții în așa fel încât reparațiile dificile și grele să fie făcute la București, dar reparațiile ușoare, de tipul o lampă, ceva la o roată, un schimb de ulei… să poată fi făcute la Pitești. Și așa a luat naștere, la vremea respectivă, CEFIN Pitești.

Lucrurile au evoluat de aici și din cinci oameni, la un moment-dat, am ajuns 20… Din recepționist – cum era poziția în companie – după un an, un an și jumătate am ajuns director de service, iar apoi, din 2005, am venit la București și am fost directorul service-ului CEFIN.

În prezent am două poziții. Poziția de aftersales manager practic, ca atribuțiuni, înseamnă responsabilul de aftersales general al lui Ford Trucks în România – asta este una din atribuțiuni.

Iar a doua atribuțiune este de director de service peste toate service-urile noastre – service-urile de dealer, ale noastre, cele patru service-uri.

Care a fost visul copilăriei?

În copilărie am făcut foarte mult sport și visul meu a fost să fiu sportiv. Fotbalist. Dar, în același timp, tata a avut aceeași meserie ca mine, a lucrat în același domeniu, și de mic copil, la 7-8 ani de zile… în afară de lecții, fotbal și ce făceam acolo… când el repara un motor mă duceam să-i spăl piesele cu benzină, cum se spălau atunci.

M-a atras tehnica, m-a atras să descopăr unele lucruri noi, să învăț lucruri noi, să construiesc ceva, să fac ceva… așa îmi este felul. Cred că jumătate îmi doream să ajung inginer, jumătate mi-aș fi dorit să merg mai departe în fotbal.

Cum au fost criza financiară și criza COVID?

Un moment din punct de vedere profesional foarte dificil a fost momentul de criză din 2008 care ne-a prins într-o puternică expansiune. Aveam în plan să ajungem undeva la finalul anului 2009 la zece centre service proprii, ale noastre… cu investiții în lucru, cu planuri, cu proiecte, cu diverse stadii ale atelierului și anume… nu știu… în anumite orașe… echipamente montate, altele nemontate, altele comandate… Cu oameni mulți în organizație, vorbesc, la momentul respectiv, aveam în echipa de service în jur de 350 de angajați.

350 de angajați care, dintr-o dată, s-au trezit într-o criză economică extrem de dificilă, prin care compania trecea, și nu numai ei… România trecea. Ei înșiși treceau. Și trebuiau să găsească soluții să supraviețuiască, și ei personal, și noi ca și companie.

Aveam două variante: rămânem așa și se închide sau găsim… ne restructurăm activitatea, găsim soluții pentru câți este de lucru și mergem mai departe.

Criza COVID e puțin altfel… Este, într-adevăr, un grad de nesiguranță, dar nu e un impact și nu a fost… chiar dacă perioada de Aprilie sau Martie când a fost atunci momentul ăla de stare de urgență și de stare de alertă ne-a adus un impact, o scădere spre 30% din activitatea curentă… într-adevăr camioanele trebuie să meargă pe stradă. Dacă un camion trebuie să meargă pe stradă, cineva trebuie să-l repare. Cineva, la rândul lui, trebuie să comande piese, trebuie să aibă oamenii la serviciu și trebuie să-l repare pentru că o parte din camioanele astea susțin populația: aduc medicamente, aduc mâncare… nu, nu cred că o pot compara cu perioada trecută, aia a fost o cădere foarte drastică.

Dar, în același timp, de ce spun că rămâne partea de emoție, suspiciune… nu știm ce va fi.

Ce înseamnă echipa?

Cu adevărat, este un proverb: Omul sfințește locul. Așa este. Dar fără echipă nu are ce face. Fără echipă nu poți să faci nimic.

Sunt cuvinte pe care le spun oamenilor mei întotdeauna: Echipa este ca un ceas. Orice rotiță mică din ceas nu funcționează, ceasul nu funcționează.

Ne este extrem de greu să-i înlocuim pe cei care ies la pensie pentru că se pare că tineretul nu mai are aceeași bucurie de a învăța ce înseamnă o reparație, ce înseamnă domeniul ăsta tehnic, de a lucra în domeniul ăsta tehnic, de a se murdări pe mâini – că la camioane te murdărești pe mâini, nu ai ce să faci – și atunci este greu. Este din ce în ce mai greu.


Producția acestui material a fost realizată cu sprijinul CEFIN Trucks, fără ca sponsorul să impună conținutul (mesajul).

Filmat și montat de Marius Stoianov.


1 comentariu

mip 14 octombrie 2020 - 03:03

hm … aceeasi poveste peste tot : nu gasim personal !
cind ii intrebi de lefuri ? … „competitive” …
asa-s de competitive ca nu merge nimeni sa lucreze pe ele !!!
dup-aia se si mira !!!
ar trebui sa isi puna intrebarea daca angajatii aia pot trai decent cu lefurile propuse … ar vedea ca NU !

drumuri bune !

Reply

Lasa un comentariu