Un Craciun de neuitat – aventuri cu masina electrica BMW i3 pe ruta Bucuresti-Sibiu si retur

Nu stiu cum v-ati petrecut voi Craciunul, cert e ca eu n-am sa-l uit prea curand pe-al meu. As fi egoist sa pastrez doar pentru mine o asemenea aventura automobilistica, asa ca iata povestea sintetizata in urmatoarele cuvinte: calatorie cu peripetii de neuitat, cu BMW i3, de Craciun. Intamplarea, in toata splendoarea ei, in randurile care urmeaza.

In acest punct va e clar deja ca am ales sa parcurg ruta Bucuresti-Sibiu si retur cu o masina electrica BMW i3.

Cu alte cuvinte… o masina care are autonomie circa 160-170 km, “pe bune”, in conditii de iarna. Pana la Sibiu sunt vreo 280 km…

Imi doresc foarte mult sa vad targul de Craciun de la Sibiu. In plus, vreau ca aceasta excursie sa fie un mic city break cu ea – acea ea care ar fi frumos sa existe in viata oricarui barbat. Pe ea o cheama Luiza. Si e adorabila. Veti intelege mai tarziu de ce.

Decizia sa luam i3-ul n-a fost usoara. Eu am stat cu o seara inainte cu Google Maps si Plug Share in brate, vreo ora, sa calculez distante, sa fac planul.

Varianta logica ar fi fost sa luam batranul meu MINI Cooper din 2002, 1.6 benzina, 116 CP, 185.000 km, si sa pornim la drum. E o masina veche de 14 ani, “old school” si de incredere. Am facut cu ea doua concedii in Croatia, fiecare de cate 3.500 km in mai putin de 10 zile. Deci e o masina buna si pe care-mi place enorm s-o conduc.

Dar cand stii ca ai pe mana trei saptamani un BMW i3, 100% electric, parca te roade un pic curiozitatea sa vezi cum e “cu electrica la drum lung”. Nu-i asa?

Asa ca nebunul Mitrea a decis: “Baby, plecam cu i3!”

Si iata-ma cu o bucatica de hartie in mana si planul cel mare in minte.

Planul arata cam asa: incarcam la priza de 50 kW de la BMW Group Romania, luam i3-ul direct de la priza, incarcat si preconditionat (bateriile si habitaclul sunt aduse la temperatura optima folosind curent direct din priza, nu din baterie, prelungind astfel autonomia), oprim la Ramnicu Valcea pentru realimentare, vreo doua ore, la priza de 22 kW, in timpul asta noi mancam la D’amici, masina se incarca, apoi continuam drumul pana la Sibiu.

Apoi vedem targul de Craciun, bem vin fiert, dormim la hotel pe 23 decembrie noaptea, in timpul asta masina se incarca la o priza a hotelului. Apoi, urmatoarea zi, pe 24 decembrie, ne mai plimbam prin targ, facem cumparaturi pentru cei dragi si, pe la pranz, plecam spre Bucuresti. Ne oprim sa realimentam in Pitesti doua ore si, in timpul asta, mancam in oras, la restaurant La Tuciuri. Apoi scoatem masina din priza si ne continuam drumul pana acasa.

In mod normal, dupa calculele mele, drumul ar trebui sa dureze pana in 4 ore pentru cei 280 km (Bucuresti-Sibiu), la care se mai adauga circa 2 ore pentru realimentare. Deci in aproximativ 6 ore ar trebui sa ajungem la Sibiu. Si asta pentru ca nu exista prize de 50 kW intre Bucuresti si Sibiu. Daca ar fi existat asemenea prize/statii, pauza de reincarcare s-ar fi scurtat la 30 de minute (de la 2 ore) si calatoria totala s-ar fi apropiat de 4 ore si jumatate in loc de 6.

Chiar si asa, nu e un capat de tara 6 ore pe ruta Bucuresti-Sibiu, avand in vedere ca pe carburant nu platesti nimic (reincarcarea este deocamdata gratuita la cele mai multe prize din Romania). Am plecat la plimbare, nu la curse.

Doar ca in final am facut 12 ore in loc de 6…

Nu degeaba exista zicala “socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ”. In cazul nostru socoteala din Bucuresti nu s-a potrivit cu… nimic. Tot ce-ar fi putut sa mearga prost a mers prost.

Putea fi si mai rau doar daca ni s-ar fi stricat BMW-ul i3. Sau am fi facut accident. In rest… le-am trait pe toate.

Iata cum.

Din capul locului n-am pornit bine, dimineata, in 23 decembrie. Am planificat plecarea la ora 07:00 si asa am programat si i3-ul sa se preconditioneze. Am ajuns la masina cu aproape o ora mai tarziu, astfel ca habitaclul se incalzise, dar se si racise intre timp. Pe scurt asta inseamna consum mai mare de energie pentru incalzire, iar la un drum asa de lung fiecare kilometru conteaza.

In fine… Conectat la priza de 50 kW de la sediul BMW Group electricul i3 arata 97,5% baterie si 153 km autonomie. Nu stiu de ce nu e 100% si nici de ce autonomia afisata e atat de mica, eu stiind clar ca la -5 grade Celsius autonomia poate trece lejer de 170 km.

• “Pai si ce facem? Plecam cu MINI?”, ma intreaba Luiza.

Pauza. Gandesc.

• “Nu stiu… Nu! Mergem cu i3! Asa am zis, asa facem!”, spun eu mai convins decat eram, de fapt, in sinea mea.

Mutam bagajele din MINI Cooper in BMW i3 si plecam. Dupa primii 20-30 de kilometri autonomia n-a scazut deloc, semn ca in realitate putem parcurge o distanta mai mare decat arata masina pe bord.

Pe A1, cu 100 km/h pe Cruise Control, consumul a inceput sa creasca in jurul a 19-20 kWh/100 km si autonomia sa scada mai repede decat pana atunci.

Se stie: autostrada nu e cel mai bun loc pentru a obtine consumuri mici cu nicio masina. In ceea ce priveste BMW i3, se simte cel mai bine la 70-80 km/h. Acolo ai maximul de eficienta raportat la viteza de deplasare. De fapt la orice masina e asa, nu doar la i3 si nu doar la o masina electrica.

De la Bucuresti la Ramnicu Valcea sunt 185 km. Noi am plecat cu autonomie 153 km din Bucuresti. Deci ne lipsesc 32 km de autonomie pentru a ajunge in Valcea.

Pe A1 ne este clar ca va fi nevoie sa facem o oprire (neprogramata initial) la Kaufland Pitesti, unde exista o priza de 22 kW “membra” a retelei Renovatio. Ah… Renovatio!

Pe mine deja ma luase raceala inca din ziua de dinaintea plecarii, 22 decembrie. Asa ca timp de 30 de minute reincarcam masina la Kaufland/Renovatio, cumparam pastile, sirop de tuse si ceva de rontait pentru drum.

Ajungem in Pitesti, la Kaufland.

Computerul de bord afiseaza urmatoarele informatii:

• Autonomie ramasa: 28 km (la plecare era 153 km)
• Durata calatoriei: 1:36 h
• Distanta parcursa: 123 km
• Consum mediu: 18.9 kWh/100 km
• Viteza medie: 79.4 km/h

Asadar, estimarea initiala de 153 km autonomie realizata de computerul masinii a fost realista. Prima bila alba pentru masina: merge cat spune ca merge.

Dupa vreo 30 de minute de incarcare la 22 kW in Pitesti plecam spre Ramnicu Valcea cu autonomie 83 km.

De la Pitesti la Ramnicu Valcea sunt 66 km. Deci avem un buffer de 17 km autonomie. E clar ca energia din baterie ne va ajunge pana la Kaufland Ramnicu Valcea orice-ar fi.

Trecem Dealu’ Negru. BMW i3 merge brici. Unde toate celelalte masini lesina efectiv la deal, i3-ul urca incredibil. Suna ca o masina de spalat – cum imi place mie sa zic – sau ca un avion cu reactie – cum zice Luiza – si urca dealurile de ne lasa cu gura cascata pe amandoi. Pana la urma vorbim de 170 CP, 1.245 kg masa la gol, cuplu instant 250 Nm. Fara schimbat de viteze, fara turbo lag, fara mult zgomot pentru nimic.

Ajungem in Ramnicu Valcea.

N-am mai fost demult. Doamne, ce mai oras e si asta! Usor aglomerat, enorm de multe masini cu numere rosii, sensuri giratorii de-ti ies pe nas. Apropo, cei mai buni „soferi de sens giratoriu” sunt in Ramnicu Valcea. Fara gluma. Oamenii isi tin banda, semnalizeaza. Jos palaria. Soferii de Bucuresti ar trebui sa mearga in city break la Ramnicu Valcea sa invete cum se foloseste corect un sens giratoriu. Si nu glumesc deloc cand spun asta!

Computerul de bord afiseaza urmatoarele informatii:

• Autonomie ramasa: 43 km
• Durata calatoriei: 3:10 h
• Distanta parcursa: 190 km
• Consum mediu: 17 kWh/100 km
• Viteza medie: 61.9 km/h

Deci bufferul de 17 km autonomie pe care il aveam cand am plecat din Pitesti s-a transformat in 43 km autonomie, semn ca recuperarea energiei la coborarea de pe Dealu’ Negru ne-a adus un plus de 26 km autonomie. Genial!

Asta inseamna ca vom petrece mai putin timp in Ramnicu Valcea pentru realimentare.

Pana in Sibiu mai sunt vreo 100 km. Deci, cu autonomie 43 km, avem nevoie sa extragem din priza energie pentru inca 70-80 km, sa avem si o rezerva, un buffer.

Traiasca Waze, ne duce direct la Kaufland. Aici, 23 decembrie fiind, aglomeratie mare. Haos! Si o atmosfera usor demodata. Imi aminteste de cum era in Bucuresti prin 1995.

• “Sa vezi ca astia au ocupat si locurile de parcare pentru masini electrice”, gandesc eu cu voce tare. Chiar asa e. Trei locuri vopsite cu verde, toate trei ocupate. Cobor sa vad daca pot sa pun i3-ul cumva sa ajunga cablul la priza.

Dar stai asa… nu e nicio priza!

• “Bai, unde a disparut statia de incarcare de la Kaufland?”, ma intreb retoric, cu voce tare, facand-o pe Luiza sa aiba emotii si mai mari decat avea. Si partea interesanta abia acum incepe…

Mai deschid o data Plug Share pe iPhone. Cica suntem la 2 km distanta de priza de la Kaufland.

• “Stai sa vezi ca astia au doua Kaufland-uri in oras”, exclam eu, cumva usurat ca n-am ramas totusi in aer, cu… firul in mana. Radem. Ne urcam in masina si mergem la celalalt Kaufland.

Aici e mai frumos, mai curat, lume mai putina. Si, ce ne interesa pe noi cel mai mult, locurile de parcare pentru masini electrice… libere. Perfect!

Conectez cablul la masina, apoi in statie. Pe micul ecran al acesteia apare mesajul de eroare “Incorrect Card”. Conectez cablul si in ordine inversa, mai intai la statie, apoi la masina. Aceeasi eroare, chiar si fara sa apropii cardul.

Apropii si cardul. Eroare.

Mergem la receptie la Kaufland, explicam problema. Doamnele de la receptie sunt amabile si amuzante: “Am auzit ca avem prize d-astea, dar nu s-a plans nimeni. Si nici n-a incarcat cineva vreodata… Sunteti primul client!”

Cheama un sef de pe acolo. Vine omul, amabil. Ii explic situatia, ii arat cardul.

De fapt care e treaba cu cardul asta? Sa va explic. Incarcarea este deocamdata gratuita. Dar candva va fi cu plata si accesul la statie se va face cu cardul RFID special. Asa ca oamenii se obisnuiesc de pe acum cu tehnologia. In plus, dupa ce conectezi mufa si dai cu cardul, statia blocheaza cablul in ea. Poate fi deblocat doar cu acelasi card. Asta pentru a preveni reaua-intentie de tipul “ia sa-i scot lu’ asta masina de la incarcat” sau “ia sa-i fur lu’ asta cablul ca sigur iau 50 de lei pe cuprul din el”.

Managerul de la Kaufland suna la Renovatio, cei care au montat statiile.

Deja eram satul sa tot explic problema cu statia si cardul. I-am explicat-o doamnei de la receptie, i-am explicat-o managerului, iar acum urmeaza un fel de dialog intre mine si omul de la Renovatio, dar nu direct, ci prin intermediul managerului Kaufland care face pe “telefonul fara fir” intre noi.

Incepe o discutie despre butoane.

• “Auziti, ati apasat pe butoanele de pe statie?”, intreaba managerul, la sugestia prin telefon a omului Renovatio.
• “N-am pe ce sa apas, statia n-are butoane, totul e wireless si da eroare instant cand conectez cablul.”
• “Clientul spune ca statia n-are butoane (…)”
• (asa si pe dincolo, bla, bla, bla…)

Mergem impreuna la statie. Eu, Luiza, managerul Kaufland si un “locotenent” al sau. Se conving si ei ca, intr-adevar, dupa orice logica, problema nu e doar mintea clientului, chiar e o problema cu statia.

Il suna pe omul de la Renovatio din nou…

“Da… Sa stiti ca statia n-are butoane, intr-adevar.”

Mai vorbesc ei cateva minute si omul de la Renovatio ii cere managerului Kaufland numarul meu de telefon, sa vorbeasca direct cu mine ulterior.

Pe omul Renovatio il cheama Andrei. Amabil, dar inutil. Dar e in masina in drum spre Arad. Deci clar n-are cum sa rezvolve problema din Ramnicu Valcea prea repede. Imi zice ca tot ce poate sa faca este sa verifice numarul de card pe care-l am eu in sistemul lor si sa vada ce statut are, sa nu se fi stricat cardul. Cu o ora inainte incarcasem in Pitesti, deci aproape sigur cardul nu avea nimic.

Il intreb sincer pe Andrei daca nu cumva ar fi o idee buna sa ma reorientez spre o alta statie. Raspunsul lui e afirmativ.

Stiti vorba aia… “s-a rezolvat, nu se poate”. Momentul a fost epuizat si stins, dar discutia continua cu oamenii Kaufland.

• “Domle’… si asta e… electrica?…”
• “Da, 100% electrica. N-are benzina, n-are ulei. Merge cam 160 km cu un plin de baterie.”
• “Si cum merge asa?…”

Pauza. Nu stiu cum sa-i explic mai bine si nici n-am timp sa-i scot la o plimbare. Apoi vine inspiratia.

• “Stiti Electrocar? Cam asa e…”

“Locotenentul”, mai in etate, a si condus Electrocar pe vremuri. Zambeste cu gura pana la urechi, satisfacut in sinea lui ca a inteles care e treaba cu BMW-ul asta i3 si ca i-a gasit un corespondent in mintea lui.

Oamenii de treaba, n-am ce zice. Am mai vorbit despre masina electrica un pic, le-am aratat interiorul, le-am explicat care e treaba prizele si cu incarcarea, le-am aratat cablurile (cel de 22 kW si cel pentru priza domestica).

Ne salutam. “La revedere!”

Din zbor ma prinde un curios chiar cand dadeam sa inchid usa si sa plecam. Ii explic si lui intr-un minut care e treaba. Zice ca e “super tare” si ramane impietrit sa auda cu urechile lui cum pleaca i3 de pe loc, fara zgomot, fara nimic.

Un altul face poze cu telefonul.

Desi suparat, admit in sinea mea ca aceasta calatorie deja incepe sa semene a aventura. Ceea ce, pana la urma, nu e un lucru rau.

Mergem la alta priza, la Romstal Ramnicu Valcea. E aglomerat pe DN asa ca ratez intrarea fix pe poarta, asa ca intru pe o strada laturalnica.

La 50 m mai in fata… ce sa vezi? Un BMW i8, negru, cu numar ceva de genul VL .. ADI, sta la incarcat cu firul trecut prin gard.

Luiza are un mic moment de sclipire.

• “Uite! Haide sa mergem la el si sa-l rugam sa ne lase si pe noi sa incarcam i3-ul!”
• “Baby, e la incarcat prin gard, sigur incarca la o priza normala. Am sta aici pana maine sa se incarce masina…”
• “Ah, da… ai dreptate…”

Mai tarziu, din vorba in vorba cu oamenii locului, aveam sa aflam ca BMW-ul i8 este, de fapt, al lui Adi de la Valcea.

Logic. VL .. ADI.

“Mitrea, esti prost?”, ma intreb retoric si putin zdruncinat de faptul ca Adi de la Valcea are un BMW i8 pe care-l tine parcat pe o strada neasfaltata si la incarcat prin gard.

Intram la Romstal. Pun masina cat sa nu incurce pe restul lumii, o bag in priza. Nimic. Merg inauntru sa intreb care e povestea prizei. Oamenii amabili, imi spun ca sunt primul client si ca trebuie sa mai dea ei drumul la nu stiu ce siguranta din magazia lor, unde eu n-am acces. Porneste cineva curentul catre statie, masina incepe sa se incarce. Victorie!

Un tip care parea mai sef pe acolo imi spune ca statia lor da intre 5 si 22 kW, in functie de cat poate masina sa traga. Ori, curent alternativ fiind, BMW i3 poate sa traga jumatate din puterea maxima, adica 11 kWh.

Ceea ce, fie vorba intre noi, inseamna ca in cel mult doua ore bateria va ajunge la 70-80% si autonomia undeva la 120-140 km. Pana in Sibiu mai sunt fix 100 km.

Deci, cat timp luam pranzul la D’amici, masina se incarca suficient.

Lasam BMW-ul i3 in curte la Romstal cu autonomie 37 km. Luam un taxi, mergem in oras sa mancam, ne intoarcem dupa doua ore.

Avem emotii. Daca s-o fi oprit incarcarea din vreo eroare? Daca nu s-o fi incarcat suficient?

Masina afiseaza autonomie 53 km. Dezastru! Cand am lasat-o acolo avea 37 km. A luat doar 16 km in doua ore! E clar ca statia de la Romstal este de fapt la fel de slaba ca cea mai ordinara priza din lume.

Epuizam optiunile de a incarca masina in Ramnicu Valcea… La primul Kaufland nu e priza, la al doilea e o problema cu singura statie disponibila, iar la Romstal incarca foarte greu.

Stand de vorba cu oamenii locului am aflat ca, de fapt, la primul Kaufland a fost candva o statie. Si una chiar puternica, de 50 kW, dar a fost scoasa dupa o zi. Unii zic ca ar fi fost o problema cu autorizatia pentru statie, altii spun ca statia a fost pusa doar de ochii lumii, sa dea bine in presa Renovatio si Kaufland. Au avut in toamna lui 2016 un eveniment-caravana cu masini Volkswagen e-Golf pentru a arata lumii cat de mare si frumoasa este reteaua nationala de incarcare Kaufland/Renovatio. A fost eveniment cu fast, ditamai caravana, s-a aruncat cu bani in toti blogarii tarii pentru a participa in caravana si pentru a relata despre subiect in scris si Live pe Facebook.

Asta imi aminteste de vremurile cand eram in liceu, iar premierul de atunci, Adrian Nastase, inaugura pe banda rulanta sali de sport in Romania. Aveam aparate de fitness, saltele, vestiare cu dusuri. Dupa taierea panglicii, urmatoarea zi, am ramas doar cu spalierele. Dusurile au fost incuiate pe viata. Asa si cu Renovatio si Kaufland. Dupa inaugurare, prapadul…

Inainte sa scriu aceste randuri i-am contactat si pe cei de la Renovatio, iar seful companiei, Alex, mi-a spus ca e partial adevarata povestea cu statia din Ramnicu Valcea si ca au preferat sa mute punctul de incarcare in Kaufland-ul mai nou, urmand sa vada ce solutii vor gasi in final pentru Kaufland-ul mai vechi. Omul e diplomat, are si el masini electrice acasa si, pana la urma, face pionierat cu firma lui. Am vorbit la telefon, clar nu e rau intentionat. Sunt convins ca nu e usor sa faci o retea de incarcare pentru masini electrice in Romania. Uneori lucrurile nu merg ca la carte. Asta e, se mai intampla. Dar asta nu rezolva problema mea: unde incarc?

In fine, in Ramnicu Valcea mai raman pe lista doar dealerii Nurvil Audi si Nurvil Volkswagen, care ar avea prize de 22 kW. Asa zice Plug Share.

Avand BMW i3, zic hai sa mergem la… Audi.

La receptie oamenii amabili, stiu ca exista statii la ei in curte, dar nu le prea folosesc.

• “Cutarica… vezi ca a venit domnu’ cu o masina electronica si vrea s-o incarce la noi. Cine are cartela aia?”

Umor involuntar, trecem peste faza cu “masina electronica”. Conectam cablul, dam cu cartela. Se incarca. Si chiar bine.

Aici ar fi trebuit sa fi venit de la bun inceput! Am fi evitat pierdutul a mai bine de trei ore pe la Kaufland/Renovatio si Romstal.

Am plecat de la 08:00 din Bucuresti, Soarele e aproape de apus, iar noi suntem tot in Ramnicu Valcea… Si vom mai sta inca doua ore in showroom la Audi sa se incarce BMW-ul. Ne uitam la televizor, vorbim cu oamenii. Timpul parca trece mai repede.

• “Imi pare rau ca te pun sa treci prin toate astea… Ar fi trebuit sa plecam cu MINI”, ii spun Luizei, cu sincera parere de rau ca vom ajunge in Sibiu seara, nu la pranz, cum mi-as fi dorit.
• “Stai linistit! Uneori e interesant sa treci si prin d-astea. E o aventura! Avem ce povesti nepotilor!”, spune Luiza, destul de convinsa, fara sa-mi poarte pica in niciun fel.

V-am spus ca e adorabila.

Se apropie ora 18:00, angajatii Audi vor si ei sa plece acasa…

Mai stam in masina vreo 15 minute si o lasam in priza, sa avem autonomie suficienta.

Ovidiu de la Nurvil Audi, desi plecase, se intoarce dupa vreo 20 de minute si vine direct la noi. Ne intinde cateva calendare cu Audi si o sticla de vin: “Craciun Fericit! La Multi Ani!”. Un gest frumos si surprinzator. Din cat eram de plouat, nu stiu de unde am reusit sa scot un zambet larg si sincer. Multumesc din nou, Ovidiu! Si pentru ca am incarcat la voi, si pentru sticla de vin.

• “Vom mai urca, dar vom si cobori in drumul nostru spre Sibiu. Avem 110 km pana in Sibiu si 110 km autonomie afisata in bord. Ai vazut ca intre Pitesti si Ramnicu Valcea am recuperat multa energie. Eu zic sa mergem”, ii spun eu Luizei.

Plecam.

Urcarea e totusi serioasa spre Sibiu, iar autonomia scade mai repede decat credeam. N-am recuperat mai nimic prin franare. Urcarea isi spune cuvantul si vedem ca, la 50 km distanta de Sibiu, deja ne-ar mai trebui vreo 3 km autonomie sa ajungem la priza de la Kaufland/Renovatio.

Deja suntem in situatia de a face “pana prostului”, varianta electrica. Si urcarea nici macar nu s-a terminat.

Waze e sigur pe situatie, drumul e liber si bun. Dar autonomia tot nu ne va ajunge… Ar fi trebuit sa mai fi stat 15-20 de minute la Audi…

Stiu ca priza din parcarea publica din Sibiu e mai aproape de noi cu 2-3 km fata de prizele Renovatio de la Kaufland Sibiu. Iar 2-3 km conteaza, in cazul nostru. Ii spun Luizei sa puna pe telefonul ei Strada Cetatii nr. 2 din Sibiu, ca acolo e priza mai apropiata.

BMW i3 intra pe rezerva cand autonomia scade sub 20 km. Suntem deja pe rezerva, lucru semnalizat discret si in bord. Mai avem 19 km autonomie si vreo 25 km de parcurs pana la destinatie.

Waze zice sa mergem inainte. Google Maps spune sa facem stanga, pentru a ajunge la priza mai apropiata din Strada Cetatii nr. 2.

In acel moment Strada Cetatii era cu vreo 3 km mai aproape decat Kaufland. Asa ca am zis sa mergem intr-acolo.

Facem stanga, intram pe un drum judetean. Pustiu in stanga, pustiu in dreapta. Niste santuri imense pe marginea drumului si niste caini morti si degerati, cu bruma pe ei. Nicio alta masina, nicio casa. Pustiu. Si noi tot inaintam. Ajungem la autonomie 5 km.

Atunci o intreb…

• “Luiza, tu sigur ai pus pe Google Maps Strada Cetatii nr. 2 din Sibiu? Sau din alt oras? Ca mie mi se pare ca nu ne apropiem deloc de Sibiu…”

Liniste totala cateva secunde… Parca ar fi trecut ore. Ea verifica telefonul, apoi ma priveste ingrozita:

• “E Cisnadie! Am pus Strada Cetatii nr. 2 din Cisnadie!… Scria Sibiu acolo… nu m-am gandit…”
• “Da, Luiza, e Strada Cetatii nr. 2 din Cisnadie, judetul Sibiu…”. V-am mai spus ca e adorabila.

Speriata, cu ochii mari, umezi, si vocea stinsa, aproape tremuranda: “Imi pare nespus de rau!…”

Acesta e momentul in care unii si-ar fi batut nevasta. Dar devin atat de curios de ce urmeaza sa ni se intample incat raman concentrat la drum si la masina. Apas acceleratia foarte fin, sa consumam cat mai putina energie.

Greseala Luizei a devenit o provocare personala pentru mine. Ne avem doar pe noi doi si un i3 descarcat, doua sticle de apa, una de vin si 2-3 batoane cu cereale.

• “Trebuie sa iesim din asta cu bine, cumva…”, imi spun in minte.

Autonomie 3 km. Apar primele case. Decid sa mergem mai departe, cu muzica si caldura pornite in continuare.

• “O sa vedem cat mai merge cu autonomie 0 km. N-avem cum sa ne oprim pe aici”, ii spun.

Tesla Model S – am citit eu pe undeva – mai merge vreo 15-20 mile cu autonomie 0 km.

• “BMW-ul n-are cum sa fie mai prejos, o mai merge si el 5 km”, gandesc cu voce tare, intr-un optimism care nu ma caracterizeaza de obicei. Doar ca noua ne mai trebuiau vreo 15 km autonomie.

Pe bord apare mesajul “low km” dupa ce a disparut cifra 1 (km) din dreptul autonomiei. Mergem in continuare. Dar mai avem totusi 15 km pana la Kaufland Sibiu. In acest punct prizele Renovatio de la Kaufland sunt mai aproape decat priza din Strada Cetatii nr. 2 din orasul Sibiu, care sunt la 18 km distanta. Oricum am da-o, distanta e mare…

Evident, in Cisnadie nu sunt nici oameni, dar altminteri prize…

Incepem sa coboram dinspre Cisnadie spre Sibiu. In sfarsit mai si recuperam energie la franare. Oprim caldura. N-o sa murim de frig in masina tocmai acum, la final, in cateva minute in care parcurgem cei 10 km ramasi pana la priza…

Nu stiu cum am parcurs toti acei 15 km cu autonomie zero (low km). Dar i-am parcurs.

Facem dreapta si vedem sigla Kaufland, imensa, in fata noastra. Ma simt precum un musulman habotnic care vede pentru prima oara in viata lui moscheea Al Haram. Sunt ca femeia care pupa tot, inclusiv microfonul Antena 1.

Am ajuns! Luiza plange de fericire. Totul s-a terminat cu bine. Deocamdata…

Computerul de bord afiseaza urmatoarele informatii:

• Autonomie ramasa: — km (low km)
• Durata calatoriei: 5:50 h
• Distanta parcursa: 313 km
• Consum mediu: 16.8 kWh/100 km
• Viteza medie: 55.6 km/h

Renovatio a instalat la Kaufland Sibiu, de cateva zile, si o statie de 50 kW capabila sa incarce masina in mai putin de o ora pana la 80-90%. O fi statia aia luata dupa o zi de la primul Kaufland Ramnicu Valcea. Radem.

Conectez cablul la masina. Pe ecanul statiei apare un mesaj care ma indeamna, culmea, sa… conectez cablul la masina.

Din nou probleme cu statia! M-am saturat. Serios!

Il sun pe Andrei de la Renovatio, iar, ii spun care e problema. E neputincios. Fiind atat de noua, statia nu are inca o conexiune la internet pentru a putea fi monitorizata si diagnosticata de la distanta. Statia de mare putere in care ne puneam atatea sperante, la finalul unei calatorii total imprevizibile, este… inutilizabila.

Vorbind ulteior cu Alex, seful Renovatio, inteleg ca de la Craciun si pana acum au rezolvat problema.

Conectez masina la o priza de putere mai mica, 22 kW, pentru ca la Kaufland Sibiu sunt chiar multe astfel de prize. Incarca. Lasam masina acolo, mergem la receptie clienti.

Reluam discursul, problemele… Deja simt ca fac training cu angajatii Kaufland pe tema electromobilitatii.

Ei nu stiu mare lucru despre statii si nici nu exista depanare acolo. Un electrician, ceva… Nimic. Doamna manager de la Kaufland, Oana, profesionista si amabila. Dar pur si simplu inutila pentru problema noastra.

Dupa vreo 15 minute de incarcare masina afiseaza autonomie 2 km. Mental i-am adaugat si pe cei 15 km pe care stiu ca-i parcurge chiar si cand are autonomie zero. Suficient cat sa ajungem la hotel, zic.

La Hotel Teatro angajatii ne asteptau de la pranz. Acum e aproape ora 21:00. Ne arata unde putem incarca masina, la barul de vara (in curte, practic), la o priza normala.

• “Daca tot am trecut prin atatea, hai sa mergem si in Strada Cetatii nr. 2 sa incercam sa incarcam la priza rapida de 22 kW de acolo. E la 800 metri de hotel, lasam masina acolo peste noapte”, zic eu.

Plecam cu “low km” (autonomie zero) spre priza. Paznicul din parcarea publica, amabil si el. Scoate stalpisorul care delimiteaza locurile pentru masini electrice, aduce un card special cu care se activeaza incarcarea.

Conectam masina. Nu se incarca. Omul tot incearca cu acel card. Nimic. Aduce din ghereta lui cheia de la incuietorile statiei si o surubelnita, sa o desfacem si sa-i dam restart.

• “Eu imping, dumneavoastra rasuciti de cheie”, spune paznicul.

Fac cum zice, deschidem “statia” – o cutie din tabla proasta si niste circuite simple, facute parca fara niciun Dumnezeu. Baga surubelnita, statia face “tzac”, clipesc LED-urile… Incercam iar si iar, fara succes. Masina nu se incarca, statia nu porneste.

Ne lasam pagubasi, ne intoarcem la Hotel Teatro. Conectam masina la bar. Din meniul masinii poti alege incarcare Maximum, Reduced sau Low. Asta pentru a nu praji instalatia electrica la care te conectezi.

Selectez nivelul Reduced sa nu ia foc prizele p-acolo. Asta ar mai fi lipsit!

Doar ca pe Reduced masina s-ar incarca in vreo 20 de ore, undeva la ora 17:00 urmatoarea zi. Ori noi am vrea sa plecam cel tarziu la pranz. Nu e bine…

Comut pe Maximum, timpul scade (ora 13:00). E perfect.

• “Cat timp stam la cina vedem cum se incarca si daca se incalzesc cablul sau priza. Daca vedem ca ar fi vreo problema, trecem iar pe Reduced. Daca nu, lasam pe Maximum”, spun eu.

Zis si facut. Doua ore mai tarziu masina se incarca bine-mersi. Urmatoarea zi, dimineata, la ora 10:00, bateria era deja la 100% si aveam autonomie 173 km. Deci chiar mai devreme decat ora estimata, 13:00.

Cu toate lectiile invatate in prima zi, acum stim ce avem de facut sa evitam problemele.

E dimineata, ger si frumos, Sibiul… pustiu. E totusi 24 decembrie. Lumea de aici nu sta pe strada ca in Bucuresti. Targul de Craciun e dragut, dar mai modest decat in alti ani. Si infinit mai auster decat in Bucuresti. Cumparam cate ceva, bem un ceai cald si ne pregatim de plecare.

i3 arata in bord autonomie 173 km, cum spuneam. De la Hotel Teatro Sibiu si pana la Kaufland/Renovatio Pitesti sunt 170 km. Am fi iar la limita, dar vom cobori mult. Si, in plus, acum stim ca n-avem de ce sa ne panicam daca ajungem la autonomie zero.

Drumul pana la Pitesti e superb. Valea Oltului e libera, iar peisajul fantastic de frumos. Masina merge excelent, muzica suna bine in Harman / Kardon. Ne bucuram deplin de un road-trip cum ar fi trebuit sa fie de la inceput. Toate problemele din prima zi par acum atat de indepartate… Parca nici nu ni s-ar fi intamplat noua.

Ajungem in Pitesti.

Computerul de bord afiseaza urmatoarele informatii:

• Autonomie ramasa: 22 km
• Durata calatoriei: 2:41 h
• Distanta parcursa: 171 km
• Consum mediu: 15.2 kWh/100 km
• Viteza medie: 65.8 km/h

Dupa cum se poate intelege din datele exacte pe care vi le-am prezentat pana acum, masina a avut un consum foarte mic la intoarcere, viteza medie a fost cu 10 km/h mai mare, iar autonomia ramasa este mai mare cu 20 km fata de estimarea afisata la plecarea din Sibiu (173 km).

Daca am merge acum pana la autonomie zero vom fi parcurs 193 km cu BMW i3. Ceea ce mi se pare chiar bine pentru conditii de iarna (-6 grade Celsius), caldura pe 22-23 de grade Celsius in masina, scaune incalzite pornite permanent, muzica si condus in modul Comfort (acest mod este cel mai sport pe care-l are BMW i3 – in total are Comfort, Eco Pro si Eco Pro+).

Caldura in masina este un consumator important. La un plin de baterie caldura mananca peste 30 km din autonomia totala. Iar frigul in sine afecteaza performantele bateriei. Deci primavara sau toamna am putea parcurge cu i3 peste 230 km cu un plin.

La Kaufland Pitesti… surpriza! In 24 decembrie, in ajunul Craciunului, care ar fi fost sansele ca priza sa fie ocupata de o alta masina electrica? Ei bine, avem in fata ochilor o Tesla Model S cu numere de Elvetia.

• “Cum naiba o fi ajuns si asta aici?! Si de ce ai veni din Elvetia in Romania cu masina. Si nu orice masina, ci una electrica”, ma intreb eu retoric, indignat si surprins.

O singura priza, doua masini.

Cand vezi o Tesla Model S la o priza stii sigur ca va sta acolo multe ore. Model S e “o vaca” de masina, cu baterie enorma si care consuma mult.

Dar incarcarea elvetianului e pe eroare. Asa zice statia Renovatio. Asa ca statia deblocheaza cablul din portul sau si ramane blocat doar in masina (sa nu poti sa-l furi).

Asa ca scot cablul elevetianului din statie si-l bag pe-al meu. Dau cu cardul, porneste incarcarea. Dupa cateva minute de studiat Google Maps, sa vedem unde mancam si cum ajungem la Matteo sau la La Tuciuri, apare elvetianul cu un angajat Kaufland dupa el.

Elvetianul e un munte de om, la cel putin 2 metri inaltime si vreo 130 kg. Si nu pare foarte prietenos. Ii explic frumos de ce in statie este cablul meu si nu al lui. Toata lumea se relaxeaza. Elvetianul stia ca are probleme cu incarcarea si habar nu avea ca-i trebuie card Renovatio. De asta masina lui nu se incarca. Nici de Plug Share nu auzise, ceea ma face sa ma intreb, din nou, cum naiba o fi ajuns cu o masina electrica din Zurich fix in Pitesti.

Pentru ca in Pitesti exista prize de 22 kW si la sediul CEZ, la 700 de metri distanta de Kaufland, il lasam pe elvetian la Kaufland (oricum ajunsese primul) si noi mergem sa incarcam la CEZ. Paznicul e de treaba, ma trec singur cu pixul in “condica oamenilor care incarca masina la CEZ”, iese omul cu cardul la statie, porneste incarcarea.

Luam un taxi pana in centru, mancam bine la Matteo. Dupa doua ore ne intoarcem la masina: autonomie 161 km. Perfect! Pana acasa sunt 116 km.

Mergem linistiti pe A1, cu 100 km/h pe cruise control, facem cateva depasiri. Drumul e liber si e seara. Ajunul Craciunului. 2016. De neuitat!

Ne simtim mai apropiati unul de celalalt.

Ma bucur ca Luiza nu mi-a reprosat nimic in doua zile si ma bucur ca nu m-am suparat pe ea cand a gresit traseul. Trecand prin toate astea, noi doi si un i3, ne-am descoperit un pic mai bine.

Am vazut si ca masina electrica nu e chiar atat de rea la drum lung. Pentru oras oricum i3 e senzational.

Iar infrastructura… cu siguranta va deveni mai buna. Pentru ca ea a inceput sa apara cu adevarat abia in 2016 si, asa cum este, chiar poate fi folosita pentru a ajunge in orasele importante din Romania, cu o masina electrica.

Ajungem in Bucuresti. In fata blocului avem, din nou, „low km”, tocmai afisat in urma epuizarii ultimului (1) km de autonomie.

Computerul de bord afiseaza urmatoarele informatii:

• Autonomie ramasa: — km (low km)
• Durata calatoriei: 4:18 h
• Distanta parcursa: 289 km
• Consum mediu: 16.9 kWh/100 km
• Viteza medie: 69.6 km/h

La Multi Ani!