Cand mi se astern in fata cifre si statistici ma grabesc mereu sa identific cine e primul. Cine e invingator si cine a pierdut. Probabil ca si voi ganditi la fel. Dar ce se intampla atunci cand ai ocazia sa descoperi ce se ascunde, de fapt, in spatele cifrelor? Cum e sa vezi ca a fi cel mai bun nu inseamna neaparat a fi primul? Cu astfel de ganduri incurcate te alegi inevitabil dupa ce vezi ca totul din jurul tau se transforma. Si asta rapid. De la ceea ce ar fi trebuit sa fie un reportaj despre un eveniment auto am ajuns, iata, la un reportaj despre filosofia numarului unu.
In fond, transformarea de care vorbeam mai devreme tine de semnificatie.
Castelul Neuschwanstein, construit de Ludovic al II-lea al Bavariei, a fost ani la randul cel mai vizitat obiectiv turistic din regiune, cu circa 1,3-1,5 milioane turisti pe an. A fost numarul unu.
In 2013, insa, BMW Welt si Muzeul BMW au avut 2,93 milioane vizitatori, devenind de departe cea mai mare atractie turistica din zona. Este numarul unu.
“Daca ne uitam la expozitia Rolls-Royce din Muzeul BMW vedem o combinatie de texte, fotografii si obiecte. Sunt juxtapuneri si interpretari. Nu putem sa facem aceste lucruri online. (…) Muzeele iti permit si sa fii voaior. Poti nu doar sa te uiti la exponate. Poti sa privesti si alti oameni care se uita la exponate”, a declarat Chris Dercon, directorul Muzeului Tate Modern din Londra, intr-un eveniment de seara tinut la Munchen, inaintea conferintei in care BMW si-a anuntat rezultatele pe anul 2013.
Chris Dercon are dreptate. Si nu pentru ca vorbeste de la zece metri in dreapta mea, ci pentru ca, intr-adevar, anumite obiective turistice au devenit pur si simplu vetuste. Nu e vorba despre cifre, e vorba despre semnificatie.
“Acum, Muzeul BMW si BMW Welt au devenit mai populare. Iar prin popular vreau sa spun ca au o mai mare semnificatie in viata ta”, spune la microfon Dercon, insusindu-si un gand pe care-l incepusem si eu.
Inainte sa apuc sa-mi reorganizez mintea, Chris Dercon isi incheie apoteotic discursul despre muzee, arta si masini: “Fara cultura avem chiar mai putin”. Sunt sase cuvinte la care ma tot trezesc gandindu-ma iar si iar.
Din acest moment, o intreaga experienta senzoriala se dezlantuie. Nu stiu ce poate fi mai frumos in viata unui pasionat de automobile decat sa aiba ocazia sa admire, sa atinga si sa miroasa masini rare.
In virtutea proximitatii spatiale, in orice muzeu ai voie sa mirosi si sa admiri, dar aproape niciodata sa atingi. Niste manusi albe din bumbac pe care le-am primit la intrare, frumos impachetate intr-o cutie neagra, devin insa prezervativul unor experiente de neuitat. In fata mea sunt zeci de masini care se vor lasa mangaiate si cercetate ca niciodata. Unele au peste 70 de ani vechime.
Desigur, nu e privilegiu pe care il are doar jurnalistul Mitrea. E un privilegiu pe care il au cateva zeci de invitati ca mine. Dar pentru ca pot sa admir si sa ating nestingherit bucati de metal, lem si piele care au devenit opere de arta odata cu trecerea timpului, putin imi pasa ca mai exista si altii in universul meu de vis. Nu e ideal sa locuiesti pe o insula pustie, e ideal sa stai intr-un cartier in care te simti bine.
O seara petrecuta in compania atat de selecta a unor automobile de importanta istorica e asemenea unei seri petrecute printre actori celebri, tineri si batrani.
E ca si cum, dintr-o data, zece femei frumoase si inteligente accepta sa iasa cu tine in oras. De fapt nu e nici macar vorba de accept aici. E ca si cum ti-ar propune chiar ele o intalnire! E o seara in care sunt deschise, se lasa atinse si iti permit pentru data sa vezi ca dincolo de farduri, haine extravagante si de perfectiunea cu care le ticluieste mintea unui barbat sunt si ele, in cele din urma, corpuri vii intr-o lume in care trecerea timpului subliniaza efemeritatea a tot ceea ce exista pe Pamant.
O vizita la BMW Welt si Muzeul BMW este ca o intoarcere in timp menita sa iti arate, de fapt, cat esti de naiv ca nu te bucuri de prezent, de masinile care aflate azi pe strada vor fi piese de muzeu maine. Cu o intindere atat de mare in istoria automobilelor – circa 100 de ani – o astfel de expozitie te face nu doar ravnesti la modele care vor fi lansate anul viitor sau la cele devenite clasice, ci te transforma in martorul schimbarii.
Apoi, o scurta vizita la uzina BMW din Leipzig iti dezvaluie ca industria automobilului se pregateste sa-si ia adio de la caroseriile autoportante, de la otel si chiar aluminiu. Plasticul intarit cu fibra de carbon (CFRP) este noul material pe care il vom atinge admirativ peste 100 de ani. Motoarele nici macar nu se mai vad, nu mai miros a ulei si benzina si nici macar nu vor mai purta logo-ul BMW. Nu stiu ce va insemna „numarul unu” si nici „primul” peste un timp, dar pana una alta BMW este numarul unu mondial la vanzari pe plan mondial si este primul producator auto din lume care propune CFRP ca noua paradigma de a construi automobile.
Nici uzina auto nu mai e asa cum o stiti sau v-o imaginati. A devenit un fel de muzeu care si produce ceva. Un muzeu care fabrica propriile exponate. In sala de mese exista un pasaj peste care trec caroserii de masini. E un fel de arta industriala moderna care te surprinde prin simplitate si semnificatie. Din nou revin la semnificatie. Daca vrei sa gandesti simplu, pana si Mona Lisa lui Leonardo da Vinci e doar un portret al unei femei (nici macar frumoase dupa standardele de azi). Semnificatia acestei opere de arta i-a adus insa celebritatea.
Ce inseamna un automobil, o fabrica sau un muzeu se schimba puternic in timp ce tu citesti aceste randuri. Probabil ca peste 20 de ani va exista un muzeu al smartphone-urilor si el va fi mai vizitat decat un muzeu de timbre sau poate chiar decat unul de masini.
Nu promit ca voi fi aici sa scriu despre smartphone-uri sau timbre, insa despre automobile, oricand, cu placere.
