Facem adesea greseala – sau chiar ne place – sa etichetam oamenii dupa masinile pe care le conduc. Asta si pentru ca masina este – acum mai mult decat oricand – un accesoriu, o haina, o extensie a personalitatii. Te-ai intrebat vreodata cum arata un sofer de Dacia Duster? Eu da. Si ca sa aflu am mers in inima unei reuniuni a lor. Mai exact a 5-a lor intalnire, la Zetea, Harghita – un loc atat de frumos si de neumblat incat te poate face sa iubesti Romania chiar daca esti genul care ar face orice sa fuga din ea.
Femei, adolescenti, copii care inca nu au invatat sa mearga si batranei simpatici – atat de variati sunt fanii si proprietarii de Dacia Duster. Pentru ca masina are o adresabilitate atat de larga e greu sa etichetezi simplu toti membrii comunitatii.
S-au grupat in Asociatia Club Duster si forumduster.ro, dar cu greu poti sa le gasesti trasaturi comune. Au un lider pe care il asculta peste asteptari, Narcis, iar el la randul lui ii respecta pe toti neconditionat. Isi sacrifica timp, nervi doar ca lumea sa se simta bine si ca mica lor comunitate sa creasca natural, sanatos si frumos.
Pentru unii dintre ei Duster e a doua sau a treia masina din familie, pentru altii e singurul sau chiar primul automobil. Pentru mine e una dintre cele peste 300 de masini testate in cei cinci ani de jurnalism auto, dar una de care sunt mandru ca e produsa in Romania, cu piese romanesti, cu maini romanesti si gandita in mare parte de creiere romanesti.
Unii inca nu au permis de conducere si au ramas impresionati de ce poate sa faca Duster pe drumurile forestiere imbibate cu apa din Harghita. Abia asteapta ca la anul sa participe din dreptul volanului, nu de pe scaunul din dreapta. Altii abia au terminat cu alaptatul si au inceput cu off road-ul pe bancheta din spate, in scaun special pentru copii.
De la comunitatea „dusteristilor” multe forumuri, multe firme, multi oameni si chiar multi producatori auto au de invatat.
De ce spun toate acestea? Pentru ca desi adresele URL sunt diferite, membrii comunitatilor virtuale devin o singura comunitate in teren.
Pentru ca e chiar greu sa atragi un sponsor – dar altminteri mai multi – pentru un asemenea eveniment, cu sub 30 de masini si mai putin de 80 de persoane. Si uite ca ei au reusit sa atraga cativa parteneri care sa asigure premii pentru castigatorii concursurilor din mocirla, dar si premii de participare pentru ceilalti.
Spun toate acestea si pentru ca Dacia a inteles ca e important sa-i sprijine cu putin, care pentru ei inseamna atat de mult. E mare lucru ca un ditamai directorul de comunicare, de exemplu, sa raspunda la intrebari ad hoc in fata cabanei. Sa bea bere cot la cot cu clientii si sa culeaga feedback direct. E mare lucru ca un ditamai inginerul cheie al Grupului Renault (roman, care a si stat in Maroc un an sa puna pe roate uzina Renault de acolo) sa impinga masina unui client care a ramas impotmolit in noroi, dornic si el sa mearga in off road desi are un Duster cu tractiune 4×2.
Aceasta intalnire a „dusteristilor” e dincolo de granitele dintre producatorul auto si clientii care-i cumpara masinile. E dincolo de jurnalistul auto injurat pe forumuri ca „prea le stie pe toate” si e dincolo de forumistul agresiv din fata tastaturii.
Acum patru ani lansarea unui SUV Dacia parea ceva SF. Acum masina circula pe strazi si are fani. Sunt copii care atunci cand vor fi mari vor povesti ce palpitant era cand mergeau cu parintii sa se dea cu Dacia Duster pe drumuri neumblate.
Uite asa Dacia Duster devine un mic fenomen, o masina dorita si apreciata. Asa aceasta masina creaza in Romania un stil de viata si o viziune pe care niciun alt model Dacia nu a fost si nu e in stare sa le creeze.
