C-Max este cel mai mic monovolum Ford, asta pana va fi lansat B-Max, si se dovedeste un automobil polivalent ce impresioneaza prin calitate, tinuta de drum si pret. Concret, la aceeasi bani pe care i-ai da pe un Volkswagen Touran chel poti cumpara un C-Max cu dotari de top. Asta nu inseamna ca am descoperit masina perfecta, dar este un prim semn ca eforturile conducerii Ford de a se concentra exclusiv pe aceasta marca – dupa ce a vandut branduri precum Volvo, Jaguar si Aston Martin – dau rezultate foarte bune.
Concept
Intotdeauna C-Max a fost unul dintre modele Ford bine vandute si bine vazute. Prima generatie, comercializata intre 2003 si 2010, a fost apreciata de tineri si batrani, barbati si femei, iar un model atat de longeviv si apreciat trebuia inlocuit cu ceva si mai bun.
click aici pentru galeria foto
Design
In cazul noului C-Max, limbajul de design kinetic a fost mult indulcit la exterior, insa chiar si asa poti observa de la o posta ca ai de-a face cu un model Ford. Garda la sol e mica si caroseria masiva, semn ca spatiul din interior ar trebui sa fie generos.
Dar dincolo de generozitate, la primul contact cu habitaclul acestei masini te loveste in primul rand complexitatea detaliilor. Bordul zici ca a fost desenat cu rigla si echerul, iar atmosfera pare mult prea incarcata.
Dar dupa cateva ore de acomodare ajungi sa traiesti efectul pervers al acestui design sofisticat. Ai senzatia ca pana acum ai stat doar in masini anoste si ca in orice automobil te vei urca de acum incolo vei intalni un interior banal si plictisitor.
Tehnologie, confort si dotari
Pe langa interiorul placut, pana la urma, de pe la inceputul lui 2011 Ford a simplificat mult versiunile de echipare, si listele cu optionale nu mai sunt atat de lungi. Asta inseamna ca dotarea standard a fiecarei variante de echipare este mai bogata si ca pretul a devenit mai avantajos pentru client.
Masina din acest test are echipare de top Titanium (mai exista doar una inferioara, Trend) si dispune de sase airbag-uri, radio CD cu MP3, ABS si ESP, cotiera, aer conditionat cu reglare automata pe doua zone, geamuri electrice fata/spate si multe altele. Poti vedea configuratia exacta a masinii aici. Exista si o dotare tipica Ford: parbriz incalzit, care vine la pachet cu scaunele fata incalzite si incalzire pentru lichidul de spalat parbrizul.
Si designul ceasurilor de bord e nou, cu cifre albe si ace bleu – o combinatie foarte placuta mai ales pe timp de noapte si originala in acelasi timp. Fetele de usi sunt iluminate foarte discret cu LED-uri de culoare rosie si, culmea, nu par sa faca nota discordanta cu restul habitaclului.
Instalatia audio iti da senzatia de putere inca de la volum mic si calitatea e buna spre superioara, insa pe masura ce cresti volumul scade si fidelitatea, indiferent de ce reglaje ai face pentru bas si inalte. Afisajul sistemului audio e minimal, schematic si foarte mic. E americanesc – mai degraba practic decat estetic. La fel este si afisajul computerului de bord, amplasat pe centru si intre ceasurile ce indica viteza si turatia. Daca dai banii pe un sistem audio Sony superior sau pe navigatie acest afisaj este inlocuit de un TFT mult mai placut ochiului.
Pozitia de condus e „curata” si odihnitoare. Scaunele din fata au sustinere laterala potrivita si cotiera pica asa cum trebuie. Volanul este usor carnos si ti se cufunda putin mainile in el, ca la masinile premium, iar tot ce atingi e moale si are o textura deosebita. Exceptie face zona dintre scaune. Plasticul gri-lucios lasa impresia de ieftin si ca se zgarie usor. Ramane de vazut in timp daca intradevar asa e.
Bordul gazduieste niste guri de ventilatie colturoase si orientate cum trebuie, dar si cele mai mari butoane pe care le-am vazut vreodata pentru inchiderea si deschiderea fantelor prin care vine aerul.
Din pacate, confortul interior este stirbit de scaunele din spate, care nu sunt prea comode. Acesta reprezinta un minus considerabil la o masina care se vrea de familie. Scaunele sunt dispuse in stil amfiteatru si chiar daca pasagerii din spate vad astfel mai bine drumul, pozitia cocotata nu e deloc confortabila in cazul calatoriilor mai lungi. Asta e o boala de care sufera aproape toate monovolumele…
Pe sosea
Chiar si asa, Ford C-Max puncteaza foarte bine la tinuta de drum si calitatea materialelor – doua capitole la care monovolumele n-au excelat niciodata. Noua platforma de clasa C a Ford, pe care este construit acest model si noul Focus, este acum mai performanta ca niciodata si este atat de bine reglata in cat ai zice ca toata mecanica este realizata doar din cauciuc, fara pic de metal. Amortizarea e ferma si silentioasa, inclinarea redusa pe viraje si confortul general aduce a limuzina de clasa medie (cum ar fi Mondeo, de exemplu).
Servodirectia electrica e precisa si are un nivel de asistare mediu, potrivit. Cel mai important, in volan nu simti absolut nimic din ce nu trebuie. Socurile provocate de gropi sau linii de tramvai trec neobservate.
Motorul turbo diesel de 1,6 litri este unul dintre cele mai placute propulsoare pe motorina de mic litraj pe care le-am condus pana acum.
Cei 115 Cai Putere (CP) iti lasa impresia ca sunt de fapt mai multi si la viteze legale rareori simti nevoia de mai multa putere. Consumul mediu real este de sub 6 litri de motorina pentru 100 de kilometri parcursi, in oras cu greu sare mai sus de 7,5 litri/100 km, iar in extraurban poti scoate sub 5 litri/100 km cu usurinta.
Aceasta motorizare poate fi echipata optional cu sistem Start&Stop, care opreste automat motorul atunci cand stai la semafor si in aglomeratie si il reporneste tot automat cand intentionezi sa pui masina in miscare (cand calci ambreiajul). Aceasta functie ajuta mult la reducerea consumului si emisiilor poluante in oras. Desigur, uneori poate deveni enervanta, dar o poti dezactiva prin apasarea unui simplu buton.
Transmisia manuala cu sase viteze ucreaza excelent. Poti schimba treptele scurt si cu efort minim. Practic, e suficient sa tragi schimbatorul dintr-o anumita viteza si parca se duce singur in alta. In plus, exista si un sistem asistent la schimbarea vitezelor care pastreaza motorul cateva secunde la turatia previzibila aferenta noii trepte pe care vrei sa o cuplezi, astfel ca e aproape imposibil sa smucesti si sa se simta in masina cand schimbi treptele.
In plus, cutia de viteze si motorul sunt astfel calibrate incat sa poti rula adesea subturat, la mai putin de 1.500 de rotatii pe minut.
Concurenti
Doar marcile de volum foarte puternice isi permit sa tina in gama monovolume compacte, pentru ca sunt totusi niste masini de nisa, si aici ma refer la Citroen (C4 Picasso), Renault (Scenic), Volkswagen (Touran), Opel (Zafira) si, la limita, Peugeot (3008).
Concluzii
Ford C-Max porneste de la 17.500 de euro cu tot cu TVA, iar o versiune ca cea din test costa putin peste 22.000 de euro.
In concluzie, dupa aproape 700 de kilometri petrecuti la volanul acestui Ford C-Max, masina demonstreaza ca este una dintre cele mai intelepte alegeri din segmentul monovolumelor compacte. Doar Citroen C4 Picasso poate sa ofere acelasi raport pret-calitate, cu un plus pe partea de modularitate. In schimb, C-Max pastraza de partea lui tinuta de drum exemplara.
click aici pentru caracteristici tehnice si specificatii ale modelului testat
