VIDEO: Experimentul Geneva: 2.300 de kilometri in 30 de ore, fara oprire, la volanul Dacia Logan MCV

Unii strabat 2.300 de kilometri in cateva luni, altii in cateva zile. Noi am vrut sa vedem cum e sa parcurgi distanta asta dintr-o bucata, cu masina. Un scurt bilant al acestei calatorii arata asa: 30 de ore de drum, 142 de litri de motorina consumati si multa oboseala.

Din dorinta de a putea publica si altceva decat niste simple stiri de la Salonul Auto de la Geneva (2-14 martie) am ales sa facem un test de anduranta cu Dacia Logan MCV 1,5 dCi (85 Cai Putere) si sa vedem cum e sa mergi cu o masina low cost de familie atatia kilometri. Am vrut sa vedem ce poate deveni enervant intr-o masina dupa ce stai 30 de ore in ea si care e partea frumoasa a unei excursii fulger.

Masina buna, confort perfectibil

Tot drumul l-am dat gata in doi, eu si colegul Alexandru Dorobantu (fotoreporter). E drept ca eu am condus ceva mai mult, insa el a dus greul traficului din Romania, asa ca suntem cam la egalitate.

Am stat mai bine de 800 de kilometri pe bancheta din spate. Nu prea mi-a placut. La inceput m-a enervat teribil pozitia inalta, in primul rand pentru ca detin si conduc o masina mai joasa (Opel Astra Classic). In timp ce orele treceau parca trase de par, m-am obisnuit si chiar am inceput sa apreciez pozitia gen amfiteatru din Logan MCV. Puteam si eu sa vad drumul fara sa stau precum copii mici, intre scaune.

Cu toate astea, mi-ar fi placut niste buzunare in usile din spate in care sa pot pune un carnetel, telefonul sau o sticla cu apa. Bine macar ca polita de pe plafon salveaza situatia, insa e cam adanca si nu prea-ti vine sa pui obiecte mici acolo, cum ar fi un telefon sau un pix. Ar fi greu de gasit dupa aceea. Pe de alta parte, polita e ideala pentru haine, caciuli, sticle mari sau atunci cand pleci din masina si nu vrei sa lasi la vedere o poseta sau o geanta de laptop.

Recunosc ca dupa vreo 300 de kilometri mi-ar fi placut o cotiera si poate un DVD in tetiera, dar vorbim totusi de o masina ieftina.

Dupa ce am trecut la volan mi-am dat seama ca motorul e mult mai galagios decat pare din spate. M-am obisnuit repede fiindca eram dornic sa conduc, dar e bine de stiut ca dieselul de 1,5 litri de pe MCV e prietenos cu urechile pasagerilor pana pe la 2.250 de rotatii pe minut sau pana la 100 de kilometri pe ora. Adica daca mergi sub aceste praguri, mai ales pe drumurile strainilor, poti jura ca te afli intr-o masina mult mai scumpa si mai bine antifonata.

La volan am simtit nevoia unei cotiere dupa vreo 200 de kilometri de condus, insa m-am multumit cu pozitia relativ relaxanta si corecta pe care o poti avea pentru mana stanga daca stai sprijinit pe fata de usa. Din nefericire, plasticul argintiu de pe manerul fetei de usa se zgarie foarte usor. Am deschis de doua ori portiera cu cheia de contact in mana si am lasat deja doua semne de uzura pe maner. Asa ca atentie sportita la obiectele dure pe care le tii in mana cand deschizi usa.

Volanul e reglabil la MCV Prestige (cea mai scumpa versiune), insa miscarea sus-jos e destul de zgarcita. Este suficienta totusi pentru a avea minima satisfactie ca masina se conformeaza tie si nu tu ei. Am apreciat in mod deosebit faptul ca volanul imbracat in piele are o priza excelenta si, mai important, nu te face sa transpiri nici dupa 1.000 de kilometri de condus incontinuu. De regula imi transpira mainile dupa cateva sute de kilometri de sofat fara oprire.

Versiunile superioare de echipare de la Dacia au contrastul inversat la afisajul electronic din bord (inscriptii portocalii pe fond negru, nu invers), mic detaliu care conteaza foarte mult pentru ochii soferului in calatorii lungi.

Drumuri, preturi si consumuri

Va spun doar atat. Daca puteti, evitati cu orice pret sectorul de drum dintre Pitesti si Ramnicu Valcea. De cand am permis de conducere (aproape sapte ani) nu am mai vazut niciodata asa dezastru.

Poate tocmai de aceea cand am trecut in Ungaria am observat ca volanul vibreaza usor la viteze de peste 130-140 de kilometri pe ora.

Cu vibratiile astea am parcus tot restul drumului, pana la Geneva, pentru ca n-am gasit un service sau o vulcanizare pe drum. Sper s-o rezolvam pentru intoarecere.

Noi romanii ne comparam cu bulgarii si ungurii la infrastructura. Ei bine, in Ungaria nu e mult mai bine ca la noi. As putea spune chiar ca pe ruta Sibiu – Deva – Arad stam mai bine decat vecinii din vest. Oricum, de la trecerea in Austria situatia se schimba radical. Evident ca si la nemti totul e impecabil, iar de drumurile elvetienilor nu mai vorbesc. Se vede ca Elvetia joaca in liga celor mai scumpe tari din Europa.

Vinieta pentru Elvetia costa 27 de euro (pe un an, nu se poate durata mai mica), iar cele pentru Ungaria si Austria sunt sub 13 euro fiecare (pe 10 zile. Se poate cumpara si doar pentru trei zile).

Preturile astea imi par chiar rezonabile pentru calitatea asfaltului. Merita sa mergi macar o data sa conduci dincolo de Ungaria, daca nu ai facut-o pana acum. Nu e nici scump, iar pe drum poti vedea o multime de obiective turistice.

Tot acum am inteles de ce vesticii cumpara Dacia in prostie. Zici ca e alta masina pe strazile lor. Nu se aude nicio vibratie, suspensia pare mai rafinata, mai silentioasa si mai ferma, iar directia pare mai precisa.

Indiferent de ce masina ai, merita sa o conduci macar o data in afara tarii, pe drumuri bune. S-ar putea sa te (re)indragostesti (si mai mult) de ea si de viata civilizata din vest.

Computerul de bord te poate insela usor

Am avut parte de un moment foarte amuzant cand am plecat din Bucuresti. In Piata Constitutiei computerul de bord afisa un rezonabil 8,2. Pe masura ce inaintam pe autostrada A1 consumul crestea treptat. A ajuns pe la 9,5. Am crezut ca viteza e de vina, plus ca masina avea sub 2.000 de kilometri la bord in acel moment. Deci nerodata prea bine.

Apogeul a fost 13,5, cand m-am uitat mai atent la ce scrie sub acea valoare. Era un simplu l. Adica atatia litri consumasem din rezervor. Nu era consumul mediu. Oricum, acesta era la valoarea de… exact 8,2% la acel moment si ne-am mai linistit. Deci atentie la cum citesti computerul de bord. O citire corecta sau eronata poate fi la doar o singura apasare de buton distanta.

La iesirea din Romania aveam o medie de 5,9%, iar dupa ce am inceput sirul autostrazilor, din Ungaria pana in Elvetia, cu viteze mai mari de 120-130 km/h, consumul a urcat la 6,4%. Intr-un final s-a stabilizat la 6,2% – o valoare foarte buna pentru o masina de peste 1.300 de kilograme (la gol), plus trei oameni si bagajele aferente pentru o saptamana de “concediu”.

Pentru calatorii spre vestul Europei e bine sa (re)alimentezi la Arad. In felul acesta poti trece cu un plin direct intr-o tara in care se poate plati in euro si poti scapa de grija unui eventual curs de schimb defavorabil tie (chiar daca folosesti card). Motorina pusa la Arad ne-a ajuns pana in Germania la Linz.

O senzatie ciudata de multumire si posesie

La inceputul drumului mi-am zis… ok, 2.300 de kilometri cu un Logan MCV, una dintre cele mai ieftine masini pe care le-am condus vreodata, nu au cum sa fie grozavi, dar nici o experienta neplacuta, pentru ca stiam deja de la teste mai scurte ca masina e in regula.

O singura data am mai condus asa de mult, anul trecut, masina personala. Deci nu sunt chiar un sofer de cursa lunga.

Ciudat e insa ca am inceput sa tratam Dacia Logan MCV ca pe masina noastra, cu atentie, respect si chiar admiratie. Ne uitam tot timpul pe computerul de bord si ne spuneam ca e foarte in regula consumul si ca tapiteria in doua culori (gri si crem) sparge monotonia unei calatorii asa de lungi.

Senzatia de multumire e direct proportionala cu problemele pe care le ai pe drum, cred.

In mod sigur as fi simtit la fel si fata de alta masina, pentru ca nu se mai fac automobile proaste sau stricacioase in prezent, insa asta nu poate duce decat la o singura concluzie care i-ar deranja poate pe fanii masinilor second hand „aduse de afara”: Dacia Logan MCV e o masina la fel de buna, de placuta si de respectabila ca orice alt break compact de pe piata si chiar ii sta foarte bine pe soselele elvetiene si germane, alaturi de Volkswagen, Ford si Opel.

Nota: La minutul 5:57 s-a strecurat o greseala. Zurich nu este capitala Elvetiei, ci Berna. Imi cer scuze pentru inexactitate.